Ce spune fiul disidentului Gheorghe Ursu ucis de comunişti despre lupta de rezistenţă a Securităţii în '89

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Revolutie 1989 FOTO wikipedia
Revolutie 1989 FOTO wikipedia

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, ucis de regimul comunist, luptă să se facă dreptate nu doar în cazul tatălui său, ci şi în Dosarul Revoluţiei, întors recent la Parchetul Militar pentru refacerea anchetei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, luna trecută, restituirea la Parchetul Militar a dosarului Revoluţiei pentru refacerea anchetei. În Dosarul Revoluţiei, care a fost trimis în instanţă de procurorii militari în luna aprilie 2019, se încearcă stabilirea vinovaţilor pentru moartea celor 1.166 de persoane în Decembrie 1989.

Tot mai multe voci spun că în anchetă s-a ignorat rolul pe care l-a avut Securitatea în zilele Revoluţiei. Aceeaşi opinie o are şi Andrei Ursu, care spune că „problema esenţială a dosarului nu constă în viciile de procedură, ci în ignorarea sau, mai exact, în acoperirea cu bună ştiinţă, a rolului Securităţii în crimele de la Revoluţie, în special în cele de după fuga dictatorului. Acest rol este dovedit de un număr semnificativ de mărturii şi documente din dosarele Revoluţiei, din arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi din memoria orală“.

Majoritatea, spune el, fac parte din dosarul care a fost pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. „Sunt mii de volume, cu un număr mare de probe care contrazic flagrant teza rechizitoriului. Le-au lăsat acolo probabil din greşeală. Aparent pe cele mai multe probe incomode. Alte sute de dosare, cu marturii în special din ’90, le-au restituit la arhivele parchetelor militare locale sub pretextul halucinant că «nu făceau obiectul cercetării de faţ㻓, spune el.

Andrei Ursu mai spune că este în posesia unui număr covârşitor de probe care dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că în decembrie 1989 Securitatea a executat planul lui Nicolae Ceauşescu, pregătit în anii ’80 pentru cazul când dictatorul ar fi pierdut puterea în urma unei revolte precum cea de la Braşov: planul  „luptei de rezistenţă“ pentru a-l readuce pe Nicolae Ceauşescu la putere. Securitatea trebuia să-i travestească pe manifestanţi într-un „inamic extern“ şi represiunea într-o luptă împotriva „agenturilor“ care au „invadat şi ocupat teritoriul ţării”, de unde şi ordinul „Radu cel Frumos” pentru a scoate soldaţii în faţă“.

Grupurile de rezistenţi şi semnalizările cu lanterne

Despre identitatea luptătorilor vorbeşte colonelul de Securitate Domiţian Baltei, care, pe 25 decembrie 1989 descria în detaliu lupta conspirată a reţelei respective din acele zile, si mai ales nopţi, în zona TVR: „Ca grupare, aceştia (grupurile de rezistenţi) operează în grupuri mici, localizate în casele de lucru ale Securităţii pe care le posedă în zonă, precum şi în case ale colaboratorilor lor. Dimineaţa se retrag individual peste str. Radu Beller… în direcţia Centrului de Supraveghere al Securităţii din apropierea vilei fostului dictator. După masă, către seară, se reîntorc în zona de operaţii din Piaţă Dorobanţi – Piaţa Aviatorilor, vis-à-vis de Televiziune“. Din acelaşi raport aflăm că, pe timp de noapte, „grupurile de rezistenţi din zonă utilizează un sistem de comunicări şi de orientare a operaţiilor, folosind semnalizări cu lanterne. Centrele de dirijare sînt amplasate pe terasele blocurilor turn de la Parcul Floreasca… precum şi terasa blocului Securităţii din apropierea intrării la metro din Piaţa Aviatorilor. În blocul sus arătat sînt masate forţe mari; menţionez că în acest bloc a fost amplasat  încă de mult timp forţe apreciabile de ofiţeri de Securitate aparţinând unităţii de asigurare a pazei dictatorului şi pentru supravegherea zonei“.

Iulian Vlad, dezvăluiri despre terorişti

O altă probă a fost furnizată de ultimul şef al Securităţii, Iulian Vlad. Documentul, publicat de Revista 22, reprezintă una dintre cele mai importante mărturii, dacă nu cea mai importantă, a existenţei, în carne şi oase, a „teroriştilor”. ”Analizând modul în care au început şi s-au desfăşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de:  1) Elementele din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale”, scria Iulian Vlad.

image

Documentul indică explicit şi ceea ce toată lumea caută de 28 de ani: identitatea acestora şi structurile din care făceau parte. Toate, ce surpriză, aparţineau forţelor militare interne (Securitate, Armată şi Miliţie) sau lucrau pentru ele. Cele mai importante dintre aceste unităţi fie făceau parte din organigrama Securităţii, fie erau structuri acoperite (cazul reţelei „R”) care lucrau în cooperarea sau sub coordonarea ei. Dezvăluirea este cu atât mai spectaculoasă cu cât ea este făcută chiar de şeful lor, Iulian Vlad.

Jurământul de fidelitate faţă de Nicolae Ceauşescu

O altă probă, consideră Adrian Ursu, este procesul-verbal întocmit pe 30 ianuarie 1990 de procurorul militar şef Gheorghe Diaconescu, consemnând relatarea martorului ocular Constantin Oancea, adjunct al ministrului de Externe, a unui episod al luptei de rezistenţă a Securităţii, desfăşurat pe clădirea MAE:  „Cei doi (lucrători M.I., Maior Ivan şi Oprită) au menţinut că nu se vor preda şi nu vor renunţa la luptă decît dacă se conving că Ceauşescu Nicolae a abdicat, motivîndu-se poziţia pe considerentul că au fost bine retribuiţi şi, oricum au depus un jurământ de fidelitate lui Ceauşescu Nicolae.” 

Acestor declaraţii se adaugă mărturii ale marilor mutilaţi din decembrie 1989. Căpitanul (r) Costinel Venus Mirea este unul din eroii Revoluţiei române din decembrie 1989. El a povestit pentru Adevărul că a fost împuşcat în timp ce se afla în misiune de luptă împotriva a doi terorişti care trăgeau dintr-un bloc asupra civililor şi unităţii sale militare. Unul din cei doi l-a lovit cu un glonţ de calibru sub 6 mm, care l-a lăsat paralizat pe viaţă. „Gloanţe de acest tip nu se aflau în dotarea Armatei Române la acea dată. În schimb, le avea Securitatea, după cum o demonstrează procesele verbale găsite recent la CNSAS“, spune victima acelor zile. Cei pe care îi urmarea ofiţerul erau îmbrăcaţi în combinezoane negre, echipamentul luptătorilor USLA a Securităţii, conform Fundaţiei „Gheorghe Ursu“.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Amintirile tinerei care a fluturat steagul de pe clădirea CC la Revoluţie: „Se dădeau arme cu buletinul. Am luat şi eu una, deşi nu ştiam să trag“

VIDEO Iadul prin care a trecut o tânără la Revoluţie, pe 21 decembrie 1989: „Vreţi libertate? Vă dăm noi libertate în pământ

Tânăra care la Revoluţie a fluturat steagul la Comitetul Central: „Mă înfurie faptul că la 17 ani mi s-a dat o armă cu gloanţe adevărate pe ţeavă“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite