Cărturarul care a iubit Dobrogea atât de mult încât a decis să-şi schimbe numele. Cât de importante sunt studiile lui Marin Ionescu-Dobrogianu în cultura română
0A venit pe lume ca Marin Ionescu, un copil din mahalaua Bucureştilor anului 1866. Peste 72 ani intra în posteritate ca Marin Ionescu-Dobrogianu, autorul unei lucrări monumentale despre Dobrogea, provincia căreia i-a luat numele închinându-i viaţa.
„Dobrogia în pragul veacului al XX-lea“ se intitulează opera care a văzut lumina tiparului în anul 1904. Autorul Marin Ionescu Dobrogianu, militar de formaţie şi istoric, a gândit-o drept „Geografie matematică, fisică, politică, economică şi militară“ a regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Marin Ionescu s-a născut la 21 noiembrie 1866, într-o familie sărmană, cu mulţi copii, din mahalaua bucureşteană Delea Veche. A învăţat primele şase clase la Liceul Basarab din Bucureşti, dar pentru un copil sărac opţiunea unei cariere militare era cea mai bună soluţie de supravieţuire.
„A trebuit să părăsească şcoala şi să intre în armată ca simplu soldat, deşi capacitatea lui intelectuală îl situau printre cei mai buni elevi. Acum cunoaşte personalităţi ca: G. Dem. Teodorescu, care i-a fost şi profesor, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Mihai Eminescu, Al. Vlahuţă, I. L. Caragiale, Nicolae Grigorescu etc. Sunt anii în care găseşte cele mai adânci bucurii în studiul cronicarilor, în descifrarea inscripţiilor de pe clopote şi morminte. Tot în această perioadă bătrânul său profesor Frollo îl îndeamnă să se ocupe de «trecutul strămoşilor noştri» când îl găseşte pe brânci copiind inscripţia de pe crucea înfiptă în zidul de la palatul Bibescului“, consemnează autorii Constanţa Călinescu şi Ion Faiter în cartea „Dimensiunile unor vocaţii“.
A reuşit primul la Şcoala de subofiţeri de la Bistriţa, iar în 1890, tânărul sublocotenent este repartizat la Constanţa. Aşa ajunge în ţinutul de care îşi va lega numele, la propriu. Fascinat de ceea ce întâlneşte în proaspăta provincie românească, abia eliberată de sub stăpânire otomană după o dominaţie de sute de ani (1420-1878).
Marin Ionescu începe să studieze amănunţit istoria, geografia şi economia locului, devenind ghidul lui Eugene Pitard, cunoscutul antropolog francez care a elaborat un studiu de o însemnătate capitală despre Dobrogea românească. Repetă aventura cu geograful francez Emanuel de Martonne, care face o cercetare pe teren cu studenţi ai facutăţii din Bucureşti.
Pe măsură ce cunoştea ţinutul în care trăia, Marin Ionescu devine tot mai dobrogean. Astfel că hotărăşte să îşi consfinţească apartenenţa sa adăugându-şi numele Dobrogianu. Va publica 23 studii despre Dobrogea, începând din anul 1896. Prima sa lucrare va fi despre Constanţa - „Cercetări asupra oraşului Constanţa“, iar a doua lucrare o dedică Tulcei - „Cursul inferior al Dunării şi formarea Deltei“.
Ambele lucrări reuşesc să stârnească interesul specialiştilor, care iau din acel moment scrierile militarului de carieră Marin Ionescu Dobrogianu drept puncte de referinţă în studierea Dobrogei. Opera sa de căpătâi va fi monumentala „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea“, tipărită în anul 1904, considerată şi acum cea mai complexă, cea mai amănunţită şi cea mai importantă lucrare realizată despre regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră. Doi ani mai târziu, la expoziţia din 1906, Academia Română îi decernează medalia de aur pentru lucrarea sa extraordinară.
„Dobrogea“ lui Marin Ionescu Dobrogianu Sursă foto www.dacoromanica.ro
După funcţiile deţinute, de comandant al Şcolii de ofiţeri şi de conducător al Regimentului 34 Infanterie cu care a luptat în Primul Război Mondial, colonelul Marin Ionescu Dobrogianu se retrage din armată în anul 1920. Rămâne la Constanţa, unde predă istoria şi geografia la Şcoala de învăţători, la Şcoala superioară de comerţ şi la Liceul Mircea cel Bătrîn din Constanţa. Fidel crezului său, că munca unui educator trebuie lăsată generaţiilor viitoare, cărturarul Marin Ionescu Dobrogianu donează Liceului Mircea cel Bătrân impresionanta sa bibliotecă personală, în care strânsese peste 1.000 volume - cărţi, reviste, atlase, hărţi.
După 8 ani petrecuţi la catedră, sănătatea sa şubrezită îl obligă să se stabilească la Câmpulung, unde va continua, însă, să scrie la un nou studiu despre Dobrogea. Se stinge din viaţă la 7 decembrie 1938, lăsând istoriei o operă de valoare inestimabilă semnată, cu dedicaţie, Marin Ionescu Dobrogianu.
„Ca militar a avut totdeauna o gândire înaintată, văzând în cazarmă şcoala naţiunii, iar în ofiţer un educator al poporului. Nu a încetat un moment să caute în arhive, să noteze, să întrebe pe bâtrâni, să consulte volume învechite prin biblioteci, spre a lăsa în scris tot ce a găsit folositor generaţiilor viitoare. Istoricul Marin Ionescu-Dobrogianu a fost distins, de altfel, cu medalia Bene Merenti clasa I, cea mai înaltă distincţie de ordin cultural ce se acorda înainte de război. Nu numai că a cercetat şi comentat toate contribuţiile ştiinţifice asupra Dobrogei, de la Herodot la mărturiile glorioase ale vechilor cetăţi greceşti, de la vestigiile romane la Ion Ionescu de la Brad, de la expediţia în Crimeea şi însemnările militare ale generalului Moltke, până la Vasile Pârvan. Excursiile sale au verificat la faţa locului toate aceste contribuţii istorice, emiţând teorii originale, ridicând controverse, dând la iveală o operă de mari dimensiuni, importantă sursă de documentare“, au notat cei doi autori dobrogeni, Constanţa Călinescu şi Ion Faiter.
La Constanţa, o şcoală cu performanţe în educaţie îi poartă numele. Este vorba despre Şcoala nr. 16 „Marin Ionescu Dobrogianu“, din zona Farului.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
