Constanţa: Viorel Lungu este profesorul care descoperă micii pictori

Are 68 de ani, o vârstă despre care spune că îi dă fiori, şi de mai mulţi ani este dedicat copiilor care se exprimă prin artă. De la Revoluţie, Viorel Lungu este profesor de pictură la şcoala Nicolae Tonitza din Constanţa.

Profesorul a devenit tot mai apropiat de copii. Şi asta pentru că a realizat că în cei mici stau talente care trebuie descoperite.„Copiii sunt entuziaşti şi vor să facă pictură. Pentru ei este un mod de comunicare şi chiar dacă nu au limbaj evoluat o fac prin pictură şi desen, iar eu speculez lucrul acesta“, spune profesorul.

A scris două cărţi

A descoperit că dacă un copil este atent evaluat şi încurajat, îşi poate descoperi o nouă vocaţie. Ştie că arta poate ajuta la formarea unei personalităţi.

Viorel Lungu a terminat Institutul Pedagogic din Bucureşti cu specializarea profesor de educaţie artă plastică, iar o perioadă a fost repartizat la Brăila. Ulterior a lucrat timp de cinci ani ca muzeograf la Muzeul de Artă din Constanţa, timp în care a publicat două cărţi: una legată de Muzeul de Artă şi alta despre Dimitrie Hârlescu „unul dintre cei mai străluciţi expresionişti români în perioada dinainte de Primul Război Mondial şi care a fost şi profesor la şcoala Mircea cel Bătrân la acea vreme“.

Dedicat celor mici

A lucrat o vreme ca grafician şi artist plastic şi a avut diferite expoziţii pe care şi le-a prezentat prin librării. Până să ajungă la Constanţa, i-a îndrumat pe elevii de la şcolile din Agigea, Eforie Nord şi Sud.

Odată venit la şcoala Nicolae Tonitza, Viorel Lungu a avansat ierarhic până la funcţia de director adjunct şi timp de doi ani s-a zbătut să obţină profilul de şcoală de artă plastică, ceea ce a şi reuşit.

Implică în astfel de activităţi şi pe bobocii de grădiniţă. „Am considerat că este o pepinieră pentru liceul de artă plecând de la ideea că fiecare şcoală are câţiva copii cu talent care merită să fie stimulaţi“, afirmă profesorul.

Artă şi copilărie

Modestia din el vorbeşte de la sine. „Nu sunt un activist fervent la nivelul Uniunii Artiştilor Plastici, nu sunt un grafician sau pictor de mare talent sau faţadă. Rămân doar la meseria de profesor care mi-a plăcut şi iată am ieşit la pensie şi am continuat să lucrez. Sunt şi fascinat de faptul că sunt atâţia copii care lucrează frumos şi merită încurajaţi şi îi răsplătesc cu diplome, o bomboană, povestiri din trecutul meu“, spune bărbatul.

Viorel Lungu spune că s-a simţit atras din copilărie de arta plastică, dar este modest atunci când vine vorba de talentul său şi doreşte ca mai mult să-i fie apreciată dorinţa de a-i face pe copii să-şi exploreze talentele.

Citiţi mai multe în