Stela Sîrbu, vocea de aur care seduce publicul

Stela Sîrbu şi-a dorit de mică să ajungă pe scenă

Este una dintre cele mai iubite artiste ale Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, de la malul mării. Când avea doar zece ani şi era întrebată ce vrea să devină, Stela Sîrbu răspundea fără să stea pe gânduri: „Soprană la Scala din Milano!“

Visa de atunci să fie aplaudată, iubită de public.  Cu muzica începuse să cocheteze în oraşul natal, Chişinău, de când avea doar câţiva anişori. „La grădiniţă eram printre preferatele educatoarei, iar la vârsta de şapte ani am început să merg la cursurile de la Palatul Pionierilor. Eram fascinată de muzică“, îşi aminteşte soprana.

Apoi s-a înscris la Şcoala Medie, Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi“ de astăzi. Dar n-a renunţat la marea ei pasiune, muzica, aşa că imediat după absolvirea liceului a mers la Colegiul Muzical din Chişinău, unde a luat lecţii de canto timp de patru ani. „Am vrut să fac muzică uşoară, dar mi-am dat seama că nu mi se potriveşte. Am dat audiţie pentru o formaţie de muzică uşoară şi mi-am dat seama că nu-mi place să cânt la microfon“, îşi aminteşte Stela Sîrbu.

Primele emoţii pe scenă

După finalizarea studiilor la Colegiu a dat la Conservator, tot în Chişinău. Era anul 1991. În timpul facultăţii a luat lecţii de la Mira Zakai, cunoscuta maestră din Israel.  A urcat pentru prima dată pe scenă la Opera din Chişinău. „Am fost fascinată de imensitatea scenei, de emoţia spectacolului şi mi-am promis că mă voi întoarce. Şi aşa a fost“, mărturiseşte soprana.

Visul artistei era însă acela de a se stabili în România. A ales Timişoara, însă la Operă nu aveau locuri pentru debutanţi. „Am fost îndreptată spre Constanţa şi aşa am ajuns pe malul mării. Aici am câştigat concursul şi am devenit soprană. Se întâmpla în 1996“, povesteşte artista.

La malul mării a urcat prima dată a urcat pe scenă în spectacolul „Rigoletto“, în rolul contesei de Ceprano. A fost un rol mic, însă primul pas pentru o carieră mare. A urmat primul spectacol important - „Romeo şi Julieta“, în 1997, „Cavalleria rusticana“, apoi „Aida“.

Din nou acasă

Dar spectacolul de suflet rămâne „Madama Butterfly“, de Giacomo Puccini, în care a fost protagonistă, în 2001. Au urmat spectacole la Cluj-Napoca şi apoi acasă, la Chişinău. „Acolo a fost senzaţional. M-am întors acasă şi am urcat din nou pe scena aceea imensă, în spectacolele «Aida» şi «Bal mascat». A fost emoţionant, pentru că în sală m-au aplaudat foşti colegi, foşti profesori, ceea ce m-a bucurat foarte mult“, povesteşte Stela Sîrbu.
La Scala din Milano n-a ajuns deocamdată, în schimb a cântat la Florenţa, pe scena Teatrului „Verdi”, în „Trubadurul”. Deşi situaţia artiştilor a devenit din ce în ce mai delicată în ultimii ani, Stela Sîrbu mărturiseşte că nu a regretat niciodată că a ales să urmeze acest drum. „O fac pentru mine, pentru sufletul meu, pentru publicul meu“, spune artista.

O puteţi aplauda luna viitoare, în două spectacole, la Teatrul de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, din Constanţa: „Marussia” (20 noiembrie) şi „Bal mascat” (25 noiembrie).

Un spectacol nou înseamnă o serie de pregătiri. O lună durează învăţatul partiturii, o lună să o pui în voce, să fii pregătit pentru orice, apoi lucrul cu regizorul. În total, sunt câteva luni de muncă, asta ca să iasă totul aşa cum trebuie. Recompensa este însă pe măsură: bucurie,emoţie. Trăirea pe care o ai se transmite foarte mult publicului, de aceea există o legătură atât de strânsă între noi şi oamenii care sunt în sală.