Săptămâna Mare: În a şasea zi de Denii credincioşii trec pe sub masă

Slujba de vineri seara este una dintre Deniile cele mai populare - Prohodul Domnului. Diseară, credincioşii trec pe sub masă, acest obicei reprezentând o îngropare a noastră împreună cu Hristos.

Vineri este o Denie foarte importantă şi foarte populară: Prohodul Domnului. Ca întindere, slujba porneşte de la momentul coborârii lui Iisus de pe cruce şi prohodirea lui Hristos în mormânt. Este o procesiune de înmormântare.

„Dincolo de firescul morţii, avem un suprafiresc. Prohodul începe aşa: «În mormânt viaţă pus ai fost Hristoase». Adică cel ce a dat lumii viaţă. Lumea prin Hristos a fost creată pentru creştini. Este totuşi omorât şi pus în mormânt", explică printele Eugen Tănăsescu.

Slujba bucuriei

Astăzi avem iar această ispită de a omorî viaţa. „La un moment, Evanghelia spune că Hristos l-a înviat pe Lazăr. În duminica Floriilor, Hristos stă la masă cu Lazăr. Scriptura zice că s-au hotărât să-l omoare şi pe Lazăr. Avem aici o ipocrizie: Hristos vine şi-l înviază pe Lazăr, toţi văd lucrul acesta, dar planifică să-l mai omoare odată. Este un absurd: cum poţi să omori viaţa? Atunci slujba de Prohod, care este una funerară, se transformă spre final într-o slujbă a bucuriei. Înţelegem că indiferent de ce am face pe cel ce dă viaţă, nu ai cum să-l omori", arată părintele.

Ce reprezintă trecerea pe sub masă

Un moment al slujbei este punerea în mormânt a Mântuitorului, care este în aşteptarea învierii de sâmbătă noaptea. „De aceea vineri seara se termină slujba cu punerea în mormânt a Mântuitorului, iar obiceiul este ca oamenii să treacă pe sub masă. Această trecere reprezintă o îngropare a noastră împreună cu Hristos", detaliază Eugen Tănăsescu.

Mai citiţi şi: Săptămâna Mare: În a cincea zi de Denii ne amintim de răstignirea şi moartea lui Hristos

La final se înconjoară biserica

Oamenii obişnuiesc să treacă de trei ori, deoarece credinţa noastră este treimică. De asemenea, oamenii vin cu flori la slujbă, în semn de cinste faţă de cel decedat. „Pusul florii la mormântul celui decedat este speranţa în învierea lui. Florile sunt simbolul vieţii, care ies din nimic. Noi mergem la mormântul celui decedat cu flori, în speranţa că va învia", spune preotul.

Noi îl punem pe Hristos în mormânt şi facem asemenea lui Petru, care în noaptea Învierii, când a aflat că mormântul este gol, a alergat, s-a aplecat, a intrat în mormânt. „Şi noi trecem pe sub masă şi negăsit moartea, ieşim găsing Învierea. Iar în următoarea zi o vom şi vedea", susţine părintele.

S1ujba de vineri seara se termină cu înconjurarea bisericii, semn că moartea nu poate fi omorâtă. „Imediat după această procesiune că cânt binecuvântările Învierii. Deja se pomeneşte de înviere, iar slujba nu se mai termină cu o deznădejde a morţii. Se începe cu un plâns şi trminăm cu o nădejde", conchide părintele.