Poveşti cu şorţuleţ pepit cu VIP-urile oraşului. Mircea Băsescu povesteşte cum a fost prima zi de şcoală

Mircea Băsescu sare în apărarea fratelui său

Sunt personaje de notorietate. E greu de crezut, dar la un moment dat au fost şi ei nişte ţânci cu şorţuleţ pepit, apoi au jurat pe cravata roşie de pionier. Au tremurat când mama sau bunica i-a condus până la uşa clasei, apoi i-au lăsat singuri, într-o lume străină.

Gabriel Comănescu, cel mai bogat constănţean, cu o avere estimată la 450 de milioane de euro, şi-a petrecut primii 18 ani la ţară, în localitatea Doiceşti din Dâmboviţa. Din prima zi de şcoală îşi aduce aminte doar emoţia. Bunica a fost cea care l-a dus de mână la şcoală. „Vestita îngrijitoare“, o numeşte magnatul. Părinţii lui erau foarte ocupaţi, îşi aminteşte el. Lucrau la termocentrala din Doiceşti. Plecau dimineaţa la ora 6.000 şi veneau seara târziu. 

„Era incomparabil sistemul de învăţământ cu cel de astăzi. Era acel respect pentru profesori, pentru educaţie“, spune Comănescu.
Magnatul spune că i-au plăcut toate materiile şi, în special, istoria.

Lupul de mare a învăţat Abecedarul la Basarabi

Lupul de mare Traian Băsescu (60 de ani neîmpliniţi), astăzi preşedintele ţării, a făcut primul an de şcoală în Basarabi (actualul Murfatlar), după care a fost transferat şi el la Liceul „Costache Negruzzi“ din Iaşi, acolo unde învăţa şi fratele mai mare, Mircea.

Fratele preşedintelui, Mircea Băsescu (57 de ani), patronul societăţii Fattoria Terrantica SRL din Agigea, a păşit în clasa I în anul 1959. Locuia cu familia în Iaşi şi aşa a fost înscris la liceul care avea şi clase primare. „Îmi aduc aminte că mama m-a dus de mână la şcoală. Aveam o uniformă cu şorţuleţ şi o cămaşă pepit. În mâini un buchet de flori şi ghiozdan în spate. Pe bănci ne aşteptau cărţile. Îmi aduc aminte că toate erau noi, nu date de la un an la altul“, rememorează Mircea Băsescu.

Îşi aminteşte de învăţător, care la vremea aceea i se părea foarte bătrân. „Când am ajuns secund pe navă, am aflat că învăţătorul meu era naşul ofiţerului 1 mecanic şi că trăia, deci nu avea cum să fie bătrân, dar eu aşa am crezut!“, povesteşte Băsescu.

În acele timpuri nu existau coperţi de platic, astfel că elevii trebuiau să vină la şcoală cu caietele şi cărţile învelită în coală albastră, obligaţie care îi revenea, fireşte, mamei. „Avea mama ce munci!“, spune Băsescu.
În primii ani de şcoală i-au plăcut scrierea şi citirea, iar la liceu fizica şi matematica, participând la multe olimpiade, la cea de fizică ajungând până la faţa naţională.

Făcea compuneri pentru colegi

Pentru Corina Martin, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, şcoala a venit ca o completare a grădiniţei. Era anul 1972 când fetiţa de doar 6 ani era dusă de mama la Şcoala nr. 6 din cartierul Tomis III. „Fusesem la grădiniţa cu program prelungit de la Liceul Pedagogic şi eram obişnuită în comunitate. Îmi amintesc de învăţătoarea mea, Neaga Ionescu, căreia îi port şi astăzi acelaşi respect deosebit“, spune Corina Martin.
În timpul şcolii, a învăţat cu plăcere limbile străine şi româna.

Avea talent la compuneri şi aşa ajungea să facă compuneri pentru fiecare coleg în parte.
Până în urmă cu un an, copiii au învăţat la şcoli din România însă, în urma insistenţelor soţului, i-a mutat pe trei dintre ei la şcoli din Anglia. Cei doi băieţi sunt singurii români de la şcoala din Anglia, iar fata a devenit liderul clasei la Cambridge. „I-am crescut în stil cazon. Au făcut sporturi şi au plecat cu ruscasul în spinare. Se descurcă bine şi fără noi în străinătate“, spune Corina Martin.

Hagi a făcut primele clase la şcoala din Săcele
   
Gheorghe Hagi, cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, a făcut primii ani de şcoală în comuna Săcele, unde s-a născut. Apoi, părinţii au vândut casa şi s-au mutat la oraş. Prietenii din copilărie ai lui Gheorghe Hagi au rămas în Săcele. Cresc animale, aşa cum făceau taţii şi bunicii lor.

Foştii colegi ai lui Hagi îşi amintesc că, atunci când ieşeau de la şcoală, se opreau pe deal şi jucau poarca şi miuţa cu o minge făcută de bunica lui Hagi. Altădată, dădeau cu piciorul într-o băşică de porc, frecată cu mălai şi sare. Când nu băteau băşica săreau coarda.

Prefectul, de mână cu vecinul

Prefectul de Constanţa, Claudiu Palaz, îşi aminteşte cu emoţie de ziua în care a intrat pentru prima dată pe poarta Şcolii Generale numărul 32, din cartierul Tomis Nord, în anul 1977. „Era, împreună cu vecinul meu, Andrei, ne-au trimis părinţii de mână, ca să ne avem unul pe altul. Am stat în careu şi am intrat apoi în clasă. Pe fiecare băncuţă era câte un Abecedar şi o carte de Matematică şi câte o floare, o garoafă cred. A doua zi am primit o colegă de bancă“, îşi aminteşte prefectul.

În clasa a I-a a luat premiul I cu coroniţă. „Cartea de premiul I era cavalerul Launceot, cu copertă roşie. Mie îmi plăcea mai mult cartea de premiul II, care avea copertă galbenă, îmi amintesc că mă gândeam că mai bine îl luam pe acela“, spune Palaz.
Prefectul are şi un sfat pentru elevii care vor păşi astăzi, pentru prima dată, pe porţile unei şcoli. „Să înveţe şi, mai ales, să aibă răbdare, pentru că lucrurile bune li se întâmplă celor care ştiu să aştepte“, este sfatul său.