Constanţa: Litoral 2009 / Pescarii de ocazie dau la peşte pe litoral
0
Împătimiţii undiţei nu ratează ocazia de a-şi lansa momeala în apele de coastă ale Mării Negre. Fie că sunt în concediu, fie că au venit cu afaceri la malul Mării Negre, iubitorii pescuitului sportiv au cel puţin o lansetă în bagaj.
Pe digurile sau fâşiile de plajă care pătrund în mare găseşti zilnic pescari în orice moment al zilei. Dacă îi întrebi de această pasiune, cei mai mulţi vor spune că au crescut de mici cu undiţa în mână, un microb transmis de un părinte sau de vreo altă rudă.
Crescut pe Someşul Mic
Nea Fănel, în vârstă de 60 de ani, se află de două săptămâni în Constanţa şi pescuieşte pe dig aproape în fiecare zi. Între timp, soţia face plajă. Este clujean şi mărturiseşte mândru că a crescut în apropierea Someşului Mic. A învăţat să pescuiască de la zece ani.
„Am pescuit în fiecare zonă în care am călătorit, dar nimic nu se compară cu pescuitul pe Mureş“, mărturiseşte Fănel. Pe măsură ce-l întrebi mai multe, începe să-ţi povestească de pasiunea lui de parcă i-ai fi prieten de mulţi ani. „Îţi zic eu: dacă vrei să înveţi meseria asta şi să te şi bucuri de pescuit, du-te în Delta Dunării. E foarte frumos acolo. Am nişte rude ale nevesti-mii la care merg an de an. Să vezi acolo pescuit“, spune bărbatul.
L-a muşcat diavoliţa
Nici nu termină de lăudat Delta, că simte la undiţă cum trage peştele. Zvâcneşte fără să stea pe gânduri, dar rămâne doar cu firul. Îmi arată: „Uite, a muşcat cu totul. E mare!“. Degetele i se mişcă rapid în timp ce leagă o altă „montură de fund“. „Dar să vezi ce am păţit acum câteva zile. Am prins un guvid sau aşa am crezut. Când, ce să vezi, un peşte m-a înţepat rău de tot cu aripa de sus, de a trebuit să ajung la medic. Era o diavoliţă. Cineva încerca să mă oprească să pun mâna pe peşte, dar eu nu am ştiut“, povesteşte omul, arătând palma umflată.
Un amator clujean
Mircea Licăreţ din Sibiu este pe litoral cu familia, soţia şi fetiţa, de mai bine de o lună. Lucrează în construcţii, în Italia, şi stă mult timp plecat de acasă. E zâmbitor şi dispus să vorbească, chiar şi cu un necunoscut, o zi întreagă. Nu se crede mare pescar, dar spune că îşi cumpără câte o undiţă dacă dă peste un ochi de apă, pentru a-şi încerca norocul. Fetiţa i-a preluat pasiunea şi chiar şi-a demonstrat măiestria, prinzând un guvid.
Între afaceri şi pasiune
Pe Stefano l-am găsit la capătul unui dig din Constanţa, după ce treci peste blocuri de piatră, încercând să te fereşti de valuri. Este din nordul Italiei şi a venit cu afaceri în România în domeniul electricităţii. Nu cunoaşte deloc limba română, dar intuieşte ce îi spui. Are 40 de ani şi nu pierde niciodată ocazia să pescuiască. Era necăjit că nu prinsese nimic de trei zile, dar nu s-a descumpănit. Chiar se întreba dacă nu cumva greşeşte momeala, pentru că nu cunoaşte peştii din Marea Neagră.
Se încarcă comentariile...
