Constanta: Litoral2009/Epifan Neculae Anton, de la bordul navei, în prăvălia de yachting
0
După 36 de ani petrecuţi pe mare, constănţeanul cu nume de sfinţi le dă sfaturi celor care merg la „Marina“ să cumpere echipamente pentru iahturi şi nave cu vele. După pensionare a vrut să mai iasă în larg, dar problemele de sănătate l-au ţinut la ţărm.
De când se ştie a iubit marea. Locuia pe strada Traian din Constanţa şi îşi petrecea cea mai mare a timpului aproape de mare. „Ştiţi cum erau vremurile alea, mama şi tata erau la serviciu, iar eu, împreună cu prietenii din mahala, eram tot timpul lângă mare“, povesteşte Epifan Neculae Anton.
Prima ieşire în larg a avut loc pe la 12 - 13 ani, când a fost luat de „bătrâni“ pe o barcă de pescuit. „Ne luau pe noi ăştia mai tineri pentru a trage la rame“, spune bărbatul. Pentru mare a renunţat la liceu, unde a făcut doar trei ani la seral, şi s-a dus în armată pentru că altfel nu era primit pe vapor.
În paralel cu liceul a lucrat la un atelier de reparaţii pentru tractoare şi stivuitoare. După armată a fost angajat timp de un an la Căi Navigabile, o companie de stat care se ocupa cu tractări de bărci.
Au urmat şase luni de ucenicie, „în port, la bursă“, o pregătire mai mult de formă. „Ne învăţau noţiuni pe care eu le ştiam de copil“, îţi aminteşte marinarul.
Beirut, visul marinarilor
Primul vapor pe care a urcat, în calitate de mus, ucenic într-ale marinăriei, se numea „Buzău“ şi era de 1.100 de tone. Numele de sfinţi pe care-i poartă i-au adus noroc şi primul port în care a ajuns a fost cel din Beirut.
„Toţi marinarii tânjeau după el. Găseai acolo lucruri ieftine, fel de fel de mărfuri. Se recurgea la relaţii pentru a fi îmbarcat pe un vas care avea destinaţia Beirut“, zice constănţeanul.
Turnătorii la bord
Pasiunea de la început s-a mai domolit de-a lungul anilor, aşa cum se întâmplă şi într-o iubire. La asta au contribuit şi banii puţini pe care-i primeau marinarii pe atunci: 90 de cenţi pe zi, apoi 1,20 de dolari şi 1,50 de dolari, după Revoluţie. Plus salariul de 740 de lei, care abia îi ajungea familiei care se tot mărea.
Pentru a câştiga un ban în plus, Epifan Anton aducea de pe unde se ducea diverse mărfuri pe care le vindea în ţară. Toată lumea făcea asta, de la comandanţi până la turnători.
„Lucrurile astea se făceau în mod tainic. Exista o vorbă printre noi pe vremea aceea: Vaporul pleacă fără comandant, dar fără turnător, nu“, râde marinarul.
Marinar pe 10 nave
În cei 36 de ani petrecuţi pe mare a fost stagiar, timonier şi nostrom - şeful de echipaj sau mai bine zis „un jolly-jocker al vaporului“. Pe de altă parte, brevetul de nostrom l-a ajutat să scape de pe nava „Independenţa“, un tanc de 155.000 de tone. Inaugurarea vasului s-a făcut înainte de a fi terminat.
„Elena şi Nicolae Ceauşescu au dorit să asiste la inaugurare. Atunci au vopsit vasul doar în faţă. Până şi coşul era fals, din placaj“, povesteşte bătrânul cu ochi albaştri şi privire de înţelept. A stat pe acest gigant al mărilor doar şase luni, iar apoi a plecat.
Îşi aminteşte că se afla pe alt vas când a fost sculat într-o noapte de un coleg care l-a anunţat că „Independenţa“ a intrat în coliziune cu un vas grecesc şi a explodat. „Au circulat numeroase zvonuri, că l-ar fi scufundat grecii sau ruşii intenţionat, de oftică“, zice marinarul.
Dorul de mare
S-a retras la 58 de ani pentru a-şi vedea nepoţii crescând. După pensionare a vrut să mai iasă în larg, dar s-a procopsit cu o cardiopatie ischemică şi nu a mai primit avizul medical. Aşa că îşi ajută prietenii de la magazinul „Marina“, oferindu-le sfaturi competente clienţilor.
Deschis în urmă cu doi ani, „Marina“ este singurul magazin de pe litoral unde găseşti tot ce îţi trebuie pentru vasele cu vele sau iahturi. Afacerea merge bine, mai ales în perioada mai - septembrie. Clienţii sunt încântaţi să primească sfaturi de la un om pentru care marea înseamnă totul.
După o viaţă plină, nu are decât un singur regret: că nu a rămas peste hotare, într-unul din nenumăratele porturi pe care le-a vizitat.
Se încarcă comentariile...
