Mai poate fi aprins Farul? Echipa de fotbal a Constanţei a fost uitată de investitori şi de fani

Două din fostele glorii ale Farului îşi amintesc cu nostalgie de vremurile în care echipa era pe primele locuri în campionatul din Divizia A. „Nu vibra numai stadionul, ci întreg oraşul“, povestesc sportivii despre echipa care l-a dat pe Gheorghe Hagi.

Astăzi, clubul de la malul mării se află cu un pas în Liga a 3-a, clasându-se pe locul 13. Este cea mai slabă poziţie pe care a avut-o vreodată gruparea constănţeană.

Părăsită de investitori, dar şi de suporteri, FC Farul Constanţa trăieşte doar din amintiri, când nu doar stadionul vibra la un gol, ci întreg oraşul. Echipa aduna pe vremuri chiar şi 30.000 de spectatori la stadion. Pe atunci stadionul nu avea scaune, ci gradene. Evident, locurile erau întotdeauna insuficiente, iar fanii se urcau în copacii de la marginea stadionului de unde priveau fazele de joc.

„Tot stadionul era o galerie“

„Erau suporteri adevăraţi, cu sufletul, încurajau echipa. Ne conduceau, ne iubeau, ne respectau. Veneau câte 25.000 de persoane la un meci“, îşi aminteşte Dumitru Antonescu (66 de ani), gloria echipei - fanion a Constanţei în anii ’70.

A jucat la Farul din 1967 până în 1983. Astăzi, îi învaţă pe copiii de la Farul să devină fotbalişti de renume. Şi speră ca echipa de suflet a Constanţei să renască. Dar nici suporterii nu mai sunt ca odinioară. Nici fotbaliştii. „Astăzi este o mizerie. Pe jucătorii de astăzi îi interesează doar banii, iar mulţi dintre ei au contracte peste nivelul lor“, spune Dumitru Antonescu.
Pe vremuri, fotbaliştii erau idolatrizaţi. Mii de suporteri veneau să asiste şi la antrenamente, nu doar la meciurile la care să-i susţină. „Dacă pierdeam un meci, ne era ruşine să ieşim pe stradă, fiindcă oamenii ne respectau, ridicau pălăria în faţa noastră“, spune el.

Paul Peniu (57 de ani), astăzi preşedintele Academiei Gheorghe Hagi, a jucat la Farul între 1975 şi 1984.  „Atunci nu aveam galerie, aşa cum este astăzi, când un animator strânge în jurul său mai mulţi fani ai echipei. Tot stadionul era o galerie. Ne aplaudau când jucam bine şi ne înjurau când jucam prost. Nu aveau torţe sau petarde, cel mult un fanion. Erau şi atunci fani care veneau cu noi în deplasări, mergeau câte două zile cu trenul“, spune Peniu.

„Furau ei, mai furam şi noi...“

Meciurile se jucau numai cu stadioanele pline, indiferent dacă Farul Constanţa confrunta o echipă mare, de renume, sau una nesemnificativă din judeţ. La un meci amical ce a avut loc în 1969, cu echipa din Sao Paolo, echipa constănţeană a fost susţinută de 30.000 de spectatori.

Citeşte amănunte despre gloria şi decăderea echipei de fotbal a Constanţei în săptămânalul ADS, apărut joi, 30 iunie. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din oraş,  la preţul unic de 1,4 lei.