Constanţa: Traian Lazarovici este profesorul care dădea nota 10 doar micilor genii

O zi din viaţa venerabilului profesor Traian Lazarovici înseamnă multe ore petrecute în faţa scrierilor latine ale poetului exilat la Tomis, Publius Ovidius Naso. Distinsul om de litere îl traduce acum pe  Ovidius din cărţile „Tristia“ şi „Pontica“. „Am tradus 70 de pagini până acum şi încă mai am“, a povestit dascălul.

Traian Lazarovici a tradus şi alte opere de-ale lui Ovidius („Ars Amandi“, „Metamorfozele“), dar şi opera „Despre prietenie“ a lui Cicero, „De bello gallico“. De asemenea, profesorul a scris „O istorie a creştinismului de la începuturile lui până-n secolul IV“, „Un tratat din muzicologie din Evul Mediu“ şi altele.

Profesorul Traian Lazarovici spune despre marele poet Ovidius Publius Naso că este una din dovezile latinităţii noastre.
În urmă cu doi ani, municipalitatea i-a înmânat dascălului, în semn de recunoaştere, o plachetă, profesorul Lazarovici fiind prezentat ca singura persoană care s-a încumetat să realizeze un tratat al operelor poetului Ovidius. Momentul a coincis cu data de 20 martie 2007, la care au fost aniversaţi 2050 de ani de la naşterea poetului.

Traian Lazarovici este de părere că până acum s-au făcut prea puţine în memoria lui Ovidius, în afara unei statui şi a faptului că unele instituţii de cultură şi un liceu îi poartă numele. Acesta este motivul pentru care pe viitor se doreşte înfiinţarea unei case memoriale „Ovidius“.

Despre începuturi, Traian Lazarovici îşi aminteşte că a venit în Dobrogea în anul 1950, exact atunci când s-a întâmplat să intre-n funcţiune reforma învăţământului făcută de Ilie Murgulescu.

„El a pus bazele învăţământului pe timpul comuniştilor“, spune acesta. Făcând apel la memorie, profesorul a declarat că sistemul educaţional era foarte bine gândit şi că nu existau decât două secţii, cea Umanistă şi cea Reală.

Calificative pentru tânăra generaţie

„După Revoluţia din 1989, totul s-a stricat. Acum nu pot să vorbesc de bine de învăţământul post-decembrist pentru că este la pământ“. Întrebat cum ar caracteriza actualul sistem şi elevii din ziua de astăzi, Lazarovici a spus că tinerii sunt „nişte maimuţoi fără personalitate, dezmăţaţi, neserioşi, mărginiţi, chiulangii, fără simţul onoarei, semidocţi, lipsiţi de respect, fără simţul înţelegerii şi preţuirii valorii şi sunt înclinaţi spre băşcălie“, spune bătrânul dascăl. 

Dascăl la Valea Neagră

Cariera de dascăl şi-a început-o la Valea Neagră (Lumina de azi), unde fusese repartizat, apoi în urma unei vizite a inspectorului şcolar a fost adus la Constanţa şi l-au făcut inspector metodist.

„În anul 1956, când a fost introdusă limba latină, am plecat profesor la Liceul Mircea cel Bătrân, unde aveam efective foarte mari de elevi. Aveam chiar şi clase de 50 de elevi. Îmi amintesc că nu aveau loc în bănci“, povesteşte el.

Pe vremea aceea, liceul Mircea era ocupat de comandamentul sovietic. „Am văzut sediul liceului  abia la data de 7 noiembrie 1957, când sovieticii au dat o petrecere. Apoi, la scurt timp, ruşii au plecat din şcoală şi ne-am început cum trebuie activitatea“. 

Dădea foarte rar note de 10

Lazarovici a predat limba latină până în anul 1978, când a plecat şi a început să predea limba română la Şcoala generală nr. 35, unde a stat până-n 1987, când a ieşit la pensie.

Recunoaşte că pentru el notele de 10 erau foarte rare şi că le dădea doar dacă elevul era un mic geniu şi dovedea în fiecare oră că este pregătit şi era activ. „Am dat note de 10 foarte rar. Pe unii îi luam prin surprindere la ore ca să văd dacă sunt la fel de bine pregătiţi ca dăţile anterioare“. 

Printre cei cărora le-a predat la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân profesorul îşi aminteşte de Paul Crăciun, fostul prefect Dănuţ Culeţu şi Harry Tavitian, despre care spune că erau elevi serioşi, dar nu extraordinari de buni la învăţătură.