Lampa lui Aladin din Cobadin
0Singurul muzeu al tătarilor din ţara noastră se află la 30 de kilometri de Constanţa.Casa tătărească a apărut ca urmare a pasiunii soţilor Nardin şi Zulfie pentru tradiţia şi originile neamului lor.
La Cobadin ajungi după ce străbaţi vreo 30 de kilometri de la Constanţa, pe drumul spre Ostrov. E o comună cu aproape 10.000 de locuitori. Peste 500 dintre aceştia sunt tătari, iar aproape o mie - turci.
Colţul oriental
Casa tătărească e situată în apropierea geamiei din Cobadin. Gazda, Nardin Seidali, un tătar sadea, primeşte întotdeauna oaspeţii cu zâmbetul pe buze. Trataţia musafirilor începe obligatoriu cu o porţie de rahat turcesc. „Aşa, ca să vă îndulciţi!“, spune gazda zâmbind.
Văluri şi culoare
Casa tătărească e mică, iar în exterior pare sărăcăcioasă. Când treci de pragul uşii descoperi labirintul oriental: minunăţie de obiecte tipic orientale, perdele, ştergare şi batiste printre care te pierzi. Acolo sunt expuse peste 1.000 de obiecte tradiţionale. Camera de oaspeţi e prima în care păşeşti. În mijloc e aşezată o măsuţă pe care stau aşezate câteva ibrice turceşti de cafea şi mai multe ceşti.
Pe pereţi sunt aşezate ţesături din pânză de casă şi mătase cu motive tătăreşti. În partea dreaptă se află un dulap cu obiecte de uz casnic - ibrice, ceainice, fier de călcat cu jar, iar în stânga găsim un gherghef.
În partea dreaptă e camera miresei, viu colorată, cu multe văluri printre care ai impresia că te pierzi. Acolo, timpul parcă s-a oprit în loc. Împodobirea camerei era, demult, un adevărat ritual. „Cu o săptămână înainte de nuntă, camera din casa mirelui era pregătită pentru venirea miresei. Zestrea fetei era adusă în noua locuinţă, iar odaia era decorată“, explică Nardin Seidali.
Patul nupţial este împodobit cu baticurile şi batistele viu colorate făcute chiar de mâna miresei, aşa cum se obişnuia pe vremuri. Pe pereţi sunt aşezate cămăşi de pânză. Farmecul camerei este dat de evantaiul de pe tavan, alcătuit din zeci de voaluri viu colorate care sunt agăţate sub formă de raze. La geam îţi atrage atenţia o perdea lucrată manual, din macrame, care are o vechime de peste un veac şi jumătate.
Camera soacrei e mai sobră. În mijloc se află o măsuţă rotundă (kona), iar lângă perete sunt aşezate câteva perne. Pe pereţi se află şerveţele sau batiste, dar şi tablouri cu versete din Coran, scrise în limba arabă. Nardin Seidali povesteşte cu mult drag despre tradiţiile tătarilor.
„Pe vremuri, lumea avea timp să le respecte, nu erau oamenii aşa de ocupaţi. Acum, tradiţiile s-au pierdut şi e păcat“, spune el. Fostul secretar de primărie e acum gazdă pentru toţi cei dornici să-i treacă pragul. Soţia lucrează la Constanţa, copiii sunt stabiliţi tot acolo, iar el îşi împarte zilele între treburile gospodăreşti şi rugăciunile zilnice de la geamie.
Respect pentru strămoşi
Zulfie Seidali, proprietara casei, spune că a făcut totul din dragoste pentru origini. „Sora tatălui meu era o femeie tare pricepută. Îi plăcea să coasă, gătea mâncăruri tradiţionale, iar eu o admiram foarte mult.
Când s-a îmbolnăvit, spunea că dacă moare ea se va pierde tradiţia tătărească, dar eu i-am promis că voi avea grijă să nu se întâmple asta“, mărturiseşte Zulfie. Şi aşa a făcut. Din 1990 Zulfie e director al Grădiniţei Româno - Tătare din Constanţa. În fosta clădire a unităţii de învăţământ, ea a amenajat în anii ’90, un colţ al tradiţiilor tătăreşti.
Părinţii copiilor au adus de acasă obiecte vechi, care le prisoseau, dar care pentru Zulfie aveau valoare însemnată. „Ţin minte că am fost la una dintre rudele mele la Independenţa şi strânsese doi saci de obiecte vechi. Voiau să le dea foc. Le-am luat şi le-am adus la Cobadin“, povesteşte Zulfie.
Când vechea grădiniţă a fost demolată şi a început construirea celei noi, Zulfie a fost nevoită să strângă toate exponatele, să le pună în saci şi să le ducă la Cobadin. Acolo au stat ceva vreme, până ce soţului i-a venit ideea ca obiectele să le expună în casa bărânească. Aşa a luat naştere Casa Tătărească Zulfie Totay.
O vară i-a luat să pună totul cap la cap, să amenajeze casa. Acolo se află peste o mie de obiecte tradiţionale, iar cel mai vechi este o perdea din macrame ce are un veac şi jumătate.
Casa tătărească se numeşte Zulfie Totay, după numele celei care a înfiinţat-o. „Iniţial, am vrut să pun numele cuiva din neam, dar m-am gândit că nu pot mulţumi pe toată lumea, aşa că am decis să pun numele meu. «Totay» e un apelativ de politeţe specific tătăresc folosit pentru ca nora care venea în casă să se adreseze cumnatelor. Eu mi-am spus că ar fi bine să se păstreze acest apelativ“, explică Zulfie.
Şi-a făcut planuri. Ar vrea să transforme casa în muzeu care să fie inclus în circuitul turistic, să afle şi alţii ce tradiţii minunate au tătarii. Ar putea fi muzeu privat, singurul care reflectă datinile etniei.
Citiţi mai multe în !
Se încarcă comentariile...
