- Vineri 13 nov 2009
Constanţa: Joacă baschet din scaunul cu rotile
Clubul sportiv al persoanelor cu dizabilităţi are şapte membri fondatori. Echipa de baschet în căruţ numără doisprezece membri care vin constant la antrenamente. Toţi vorbesc despre echipă ca despre o familie, în care aşteaptă noi membri, precum şi persoane care să le ofere suportul necesar.
„Vrem să dovedim tuturor că putem să facem ceva chiar dacă viaţa nu ne-a oferit o şansă pe care o au mai toţi oamenii“, spune Daniel Gabriel Mirică, antrenorul echipei. Este imobilizat de aproape trei ani în fotoliul rulant. „Până la accident ieşeam cu prietenii mei în curtea şcolii şi făceam câteva aruncări la coş. Am descoperit că pot să fac asta şi din căruţ“, mărturiseşte Daniel.
Şase operaţii la un picior
Dintre învingătorii care vin în mod frecvent la antrenamente, sunt şi trei persoane care nu sunt imobilizate în fotoliul rulant, dar preferă să lupte în teren alături de ceilalţi. Dan Mititelu are o scurtime congenitală a piciorului drept. Nu este imobilizat în căruţ, dar se antrenează alături de echipă din luna mai a anului trecut.
„În ultima perioadă am fost internat pentru a şasea operaţie la picior. Însă de luna viitoare mă voi întoarce la antrenamente“, spune Daniel. El a fost selecţionat pentru a face parte din echipa naţională de baschet a persoanelor cu dizabilităţi. „Încercăm să cooptăm şi alte persoane cu dizabilităţi şi persoane care ne pot ajuta cu echipamente“, subliniază Daniel.
Au nevoie de echipamente
Un fotoliu rulant special adaptat pentru jocul de baschet costă între 2.500 şi 5.000 de euro. „Căruţul pentru baschet este făcut dintr-un aliaj special şi nu se fabrică nicăieri în România. Cele normale au un preţ de 500 de euro şi le fabricăm şi noi“, spune Filip Ghiorghie, vicepreşedinte al asociaţei judeţene Ilfov a sportului pentru persoane cu dizabilităţi. „Au nevoie de echipamente şi susţinere pentru a juca. Au potenţial şi ar putea să joace la nivel internaţional, dacă îşi continuă antrenamentele“, adaugă el.
Cei mai mulţi dintre cei care alcătuiesc acum echipa de baschet nu se cunoşteau înainte. „Nu ne ştiam, dar cu timpul am devenit o familie“, spune antrenorul.
Citiţi mai multe în Adevărul de Seară
