Constanta: Lavinia Gheorghe, poeta care s-a specializat în istorie

Fiica reputatului profesor Gheorghe Dumitraşcu este singura specialistă pe istorie modernă-contemporană din cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie. A publicat mai mult lucrări de istorie, una dintre ele fiind realizată împreună cu tatăl ei.

Activitatea ştiinţifică a început-o în liceu, a continuat-o în facultate, la sesiuni naţionale studenţeşti, apoi a desfăşurat-o atât în România, cât şi în Columbia.
 
Lavinia Gheorghe a publicat mai mult lucrări de istorie, una dintre ele fiind realizată împreună cu tatăl ei, istoricul Gheorghe Dumitraşcu.

Iubitoare de animale

Pasiunea pe care o are pentru istorie nu-i ocupă tot timpul. Înainte de orice, Laviniei îi plac foarte mult animalele.

Are acasă un brac german pe care îl cheamă Brechi şi un papagal, Avi, adoptat acum două săptămâni. I-ar fi plăcut să aibă mai multe animale de companie, dar spaţiul nu îi permite - locuieşte la bloc. Îi mai place să citească, să viziteze, să se întâlnească cu prietenii şi să scrie.

A fentat moartea

Lavinia spune că a avut o copilărie plină de „aventuri“, dar şi că a fentat moartea de patru ori. „Aveam vreo doi ani. Mergeam, cu trenul, cu părinţii mei la bunici, la Tulcea. Tata m-a luat în braţe şi m-a pus pe marginea geamului, iar, în acea clipă, trenul a pus o frână bruscă şi geamul a căzut milimetric de piciorul meu. Ajungând la Tulcea, bunica avea nişte sârme de rufe în curte. Tata alerga cu mine pe umeri, dând cu piciorul într-o minge. S-a oprit brusc, instinctiv. Sârma mi-ar fi luat gâtul“.

Acelaşi copil năzdrăvan a pictat pisica. „Bunicii zugrăveau prin casă, iar eu, văzând cum văruiau, m-am gândit să schimb şi eu culoarea pisicii. Aşa că am dat cu var mâţa neagră până am albit-o de tot. N-am încasat-o. Mi se permiteau cam multe“, surâde Lavinia.

Escalada gardurile vecinilor

Lavinia se descrie ca o fire deschisă. În copilărie, sărea garduri şi escalada cireşii şi caişii vecinilor. Grupul lor era format din vreo 15 băieţi-vecini, ea şi prietena ei,  care-i este acum naşă de cununie.

Îşi aminteşte cum se juca De-a v-aţi ascunselea sau de zilele când mergea la film cu gaşca: „La cinema nu aveam voie să intrăm cu seminţe, aşa că apelam la unul dintre băieţi - mai tupeist şi pe care nu-l controlau. Îi rupeam căptuşeala la haină şi-i îndesam seminţele“.

Mica poetă devenită Istoric

A scris poezie de pe la vreo opt ani. A făcut parte din cenaclurile literare constănţene, a publicat în reviste de literatură locale şi naţionale şi a primit numeroase premii naţionale şi regionale.

În treapta a doua de liceu a intrat la „Mihai Eminescu“, unde a avut-o ca profesoară de română pe poeta Ileana Jean, sora actorului Jean Constantin.

Datorită acestui dascăl de excepţie, foarte mult timp a stat în dubiu în ceea ce priveşte facultatea pe care vroia s-o urmeze: „Nu eram hotărâtă la ce să dau, la Filologie sau Istorie.

Ambele specializări îmi plăceau la fel de mult, dar aveam biblioteca de istorie în casă - un tată profesor de excepţie - aşa că am mers pe această cale. Am continuat să scriu poezie şi am publicat traduceri de poezie spaniolă şi latino-americană în reviste“.

Citiţi mai multe în 

de astăzi!