Constanţa: Elena Frâncu, doamna de fier a sportului local
0
De aproape 20 de ani este în fruntea Direcţiei Judeţene pentru Sport. Însoţeşte tinerele talente la orice competiţie şi are pentru fiecare o vorbă de încurajare. Are toate motivele să se laude, dar, în ciuda palmaresului impresionant, Elena Frâncu preferă să îi scoată pe alţii în faţă.
S-a apucat de sport de la o vârstă fragedă. A început să joace handbal la Şcoala nr. 9, actuală „Ion Creangă“, sub directa îndrumare a profesorului Traian Bucovală, iar apoi s-a transferat la Clubul 1, antrenamentele având loc în Sala Flămânda. „Tata a vrut să mă fac inginer alimentar. Eu nu am vrut. Am ajuns însă în lotul naţional de senioare“, îşi aminteşte Elena Frâncu.
În 1973 era deja vicecampioană mondială cu echipa de fete. Pe scurt, cariera sa sportivă poate fi descrisă astfel: triplă campioană naţională de junioare şi senioare, semifinalistă cu echipa INCS Bucureşti în Cupa Campionilor Europeni, multiplă campioană balcanică de junioare şi senioare.
„În 1975 am venit la Constanţa. Am refuzat multe oferte de la echipe mari din ţară. Zalăul îmi dădea două butelii şi 5.000 de lei, dar nu am vrut să mă duc acolo pentru că nu era apă caldă“, povesteşte Elena Frâncu. Tot în 1975 a pus bazele unei echipe feminine de handbal: Ştiinţa.
Toate titlurile cucerite ar îndreptăţi pe oricine să îşi continue cariera prin reuşitele altora, ca antrenor. Elena Frâncu a ales să se pună în slujba sportului întru totul alt mod: să-l promoveze din fruntea Direcţiei Judeţene pentru Sport, să caute sponsori pentru a sprijini tinerele talente, să se autoperfecţioneze ca manager pentru a fi de folos sportului constănţean.
Elena Frâncu are un stil propriu de a fi. Vorbeşte cu căldură tuturor, chiar dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva clipe. Are o mare încredere în cei doi duhovnici ai săi: părintele Marius de la Biserica Sfântul Nicolae şi părintele Arsenie Papacioc. Poza celui din urmă stă la loc de cinste în biroul Elenei Frâncu, lângă zecile de diplome, trofee, medalii şi tablouri adunate de-a lungul timpului. Sunt multe la număr, dar fiecare dintre ele ocupă un loc special în sufletului Elenei Frâncu. „Este doar o parte din recunoştinţa celor care au lucrat cu mine“, explică şefa de la Sport. Cel mai preţios este însă Torfeul Comitetului Internaţional Olimpic „Sportul şi starea de bine“.
Ştefan, Miruna şi Luca, copiii surorii sale, sunt cea mai mare bucurie şi pentru Elena Frâncu. Un tablou cu cei trei micuţi tronează la loc de cinste în biroul Elenei Frâncu. Toţi pasionaţi de sport. „Cel mare, Ştefan, face fotbal la Academia Hagi, iar Miruna face dans sportiv. Luca, cel mai mic, face deocamdată box cu tatăl lui“, povesteşte Elena Frâncu.
Se încarcă comentariile...
