Constanta: Filoftea Manu este poeta din Casa Domnului

În vorba ei descoperi blândeţea. Zâmbeşte mereu. De 12 ani îşi dedică viaţa lui Dumnezeu, iar timpul ei se împarte între rugăciune şi poezie. Primul volum de poezii religioase l-a publicat la Cluj-Napoca când avea 20 de ani, iar cel de-al doilea în acest an.

Mariana Filoftea Manu s-a născut acum 32 de ani într-o familie cu şapte copii din judeţul Vâlcea. Când avea doar trei ani a fost adoptată de o familie cu tradiţie preoţească.

Aşa se face că micuţa Filoftea şi-a petrecut copilăria în preajma bisericii şi a crescut în spiritul învăţăturilor creştine. În liceu şi-a dat seama că are înclinaţie spre materiile umaniste. S-a înscris apoi la Facultatea de Filosofie - Psihologie.

A lăsat facultatea pentru mănăstire

După doi ani de studiu, şi-a dat seama că alta este menirea ei. A abandonat facultatea şi s-a retras la mănăstire.

„Am simţit chemarea lui Dumnezeu, mi-am dat seama că ăsta este rolul meu în viaţă, iar acum sunt foarte fericită“, mărturiseşte măicuţa Filoftea. S-a retras la mănăstirea Ostrov din Călimăneşti şi nu regretă nici acum decizia luată.

„N-am fost niciodată tentată să plec de la mănăstire. Îmi place viaţa pe care o am“, spune călugăriţa. Mereu a avut înclinaţii artistice. Când avea doar 14 ani, a debutat în revista „Riviera vâlceană“, cu poezia „Iubire“.

Primul volum de poezii religioase l-a publicat la Cluj-Napoca când avea 20 de ani, iar cel de-al doilea în acest an. A scris până acum peste o sută de poezii, toate cu temă religioasă.

„În creaţiile mele vorbesc despre puterea divină a lui Dumnezeu, lucrarea Sa pe Pământ în decursul timpului“, explică măicuţa. În acest an a absolvit Facultatea de Istorie de la Universitatea Bucureşti.

Tema de licenţă a avut tot abordare religioasă: „Manifestări spirituale în spaţiul danubiano - pontic“. 

„Lumea în care trăiesc este bună“

De câteva luni, călugăriţa trăieşte la Capela cimitirului onorific de la Mircea Vodă, unde sunt îngropaţi mii de eroi români, ruşi, nemţi şi bulgari. Măicuţa se roagă în fiecare zi pentru sufletele vitejilor.

„Aici avem o slujbă de dimineaţă, la ora 7.00, apoi vecernia de după-amiază şi încă o slujbă seara. Mereu e atât de linişte. În plus, mie îmi place mult locul acesta, pentru că sunt pasionată de istorie“, mărturiseşte ea.

Peste 10-20 de ani se vede tot la mănăstire, pentru că este locul unde se simte liniştită, împlinită, satisfăcută spiritual.  „Îmi este foarte bine aşa. În mănăstire, lumea în care trăiesc este bună“, spune măicuţa Filoftea.

Citiţi mai multe în Adevărul de Seară de astăzi