„De Crăciun avem cea mai mare minune posibilă“, spune preotul Eugen Tănăsescu
0
Crăciunul este Sărbătoarea familiei, momentul când suntem aproape de cei dragi. Despre această mare Sărbătoare ne-a vorbit părintele Eugen Tănăsescu, preotul paroh al Bisericii „Sfinţii Îngeri“ (Capela Militară).
- Aş vrea să vă rog să ne vorbiţi despre semnificaţia Crăciunului, originile colindelor, ale bradului împodobit...
Crăciunul reprezintă Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, care se întrupează din Sfânta Fecioară Maria şi se face Om şi Dumnezeu. Aşa cum relatează Sfintele Evanghelii, această Naştere a avut loc în cetatea Betleem, o cetate aflată cam la 10 kilometri de Ierusalim, în zilele împărăţirii lui Octavian Augustus pe tronul Romei, pe când Quirinius ocârmuia Siria, în timpul unui recensământ al populaţiei. Locul unde Fecioara Maria a născut pe Iisus a fost o iesle de animale, din cauza aglomeraţiei din cetate. Această Naştere a fost însă vestită de către îngerul Domnului unor păstori, prin cuvintele: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David“. Aceste cuvinte reprezintă originea colindelor pe care astăzi le auzim că ne vestesc, an de an, Naşterea lui Hristos.
Despre brad, el nu are o simbolistică biblică, însă orice lucru creat de Dumnezeu poate fi pus în slujba acestuia prin oameni. De aceea, bradul împodobit poate avea o semnificaţie creştină, deşi este preluat din culturile occidentale, mai secularizate. Astfel, verticalitatea bradului reprezintă demnitatea şi fermitatea creştinului, iar faptul că bradul este mereu verde arată că noi, creştinii, suntem creaţi nemuritori de către Dumnezeu, chiar şi când ne apropiem şi trecem prin iarna vieţii noastre. Globuleţele reprezintă faptele bune pe care creştinul trebuie să le facă din dragoste faţă de Dumnezeu şi oameni, astfel că la fiecare globuleţ din brad trebuie să adăugăm şi o faptă bună în pomul vieţii noastre. Luminiţele din brad, care înainte erau lumânări, reprezintă lumina lui Hristos care trebuie să lumineze viaţa noastră, iar darurile de sub brad ne aduc aminte că trebuie să ne dăruim unii altora daruri duhovniceşti şi virtuţi creştine, tot aşa cum şi Dumnezeu ne-a împodobit pe noi în această viaţă.
- Se spune că în noaptea Naşterii Domnului se deschid cerurile şi că dorinţele pe care ni le punem în această noapte au mari şanse să se îndeplinească…Există minuni de Crăciun?
Realitatea este că, prin Întruparea Sa, Hristos pregăteşte umanitatea pentru a reveni în Împărăţia lui Dumnezeu (Raiul), după ce fusese mai de mult izgonită, prin căderea lui Adam şi a Evei în păcatul neascultării de Dumnezeu. Acest lucru este dovedit de arătarea cetelor îngereşti care, conform Scripturii, cântau la Naşterea Domnului aşa: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“ - ceea ce înseamnă că Raiul va fi accesibil din nou oamenilor, prin împlinirea poruncii iubirii de Dumnezeu şi aproapele, aşa cum va învăţa Hristos în timpul vieţii Sale pământeşti. Orice dorinţă pe care omul şi-o pune, în sensul împlinirii acestei porunci divine, este un lucru bineplăcut lui Dumenzeu şi are toate şansele să se împlinească, chiar dacă uneori, diavolul, neiubitor fiind, încearcă să pună piedici. Atenţie însă, să nu cădem în ispita de a crede că orice ne dorim este bineplăcut Domnului.
Astfel că, orice faptă pornită din dragoste este o minune, căci este divină, şi acestea nu se împlinesc numai de Crăciun. Însă, în mod special, de Crăciun avem cea mai mare minune posibilă: Dumnezeu cel veşnic, infinit şi Atotputernic, se face om, pentru ca pe om să-l ridice la Dumnezeu, adică să intre în comuniune cu El. Iar pentru fiecare dintre noi acest lucru poate constitui o minune, în măsura în care înţelegem şi ne apropiem de Iisus Hristos.
- Cum este sărbătorit Crăciunul în Dobrogea, ce specific are?
În Dobrogea,Crăciunul are un specific aparte, cred eu, faţă de alte zone ale ţării,deoarece aici găsim oameni cu personalităţi, culturi şi origini foarte diverse. Există aici români din diverse zone ale ţării,care şi-au adus fiecare propriile obiceiuri de Sărbători, dar acestea au fost frământate în creuzetul întâlnirii şi cu oameni de alte naţionalităţi şi credinte, existenţi tot aici, în Dobrogea. Astfel că, se observă aici uneori, tradiţii populare deosebite faţă de cele din restul ţării. Unele se pierd,altele se transformă, iar altele apar, fie ele folositoare sau nu.
- Cum s-a schimbat Sărbătoarea Crăciunului în timp, de la o generaţie la alta?
Peste Naşterea Domnului (ca şi peste alte mari sărbători creştine) trece, de ceva vreme, tăvălugul secularizării şi al capitalismului, ceea ce duce la apariţia unor tendinţe sau tradiţii cu puternice conotaţii păgâne sau materialiste. Îndrăznesc să spun că, în prezent, Sărbătorile Crăciunului tind să se transforme în Sărbători fără Sărbătorit: Pruncul Iisus, care încet, pe nesimţite, este ignorat şi expulzat dintre noi, ca şi în vremea Naşterii Sale, deoarece din ce în ce mai mulţi cred că ei sunt cei sărbătoriţi şi că lor li se cuvin toate cele ale Sărbătorii. Dacă în comunism, statul ateu începuse înlocuirea valorilor şi simbolurilor creştine ale Crăciunului, cu cele ale unui regim ateu (Moş Gerilă, Anul nou muncitoresc, Revelionul, tăierea porcului), acum se încearcă,pe de o parte, păstrarea unora dintre acestea (Revelionul şi tăierea porcului, devenite obsesii mediatice naţionale) dar şi propagarea altora importate din Occidentul deja desfigurat: Moş Crăciun (mereu burduhănos şi hăhăind cu o bucurie tâmpă), Reni, sexy-crăciunite, bubuieli şi artificii; în fapt personificări idolatre ale unor patimi şi păcate, sau deformări grave ale unor adevăruri creştine. Aşa ajungem să trăim desfigurat Crăciunul,cu gândul la mâncare, băutură şi distracţii, ajungând în starea pe care Sf. Ap. Pavel o detestă cu formula: „Pântecele este Dumnezeul lor“.
- De ce are nevoie această Sărbătoare pentru a fi trăită plenar?
De două mari ingrediente, pe care le vedem împlinite de către Hristos: smerenie, pentru a ne ierta greşelile inerente, şi dragoste, pentru a rămâne uniţi în faţa încercărilor disperate de a aduce umanitatea pe marginea individualizării, disperării şi deznădejdii, prin ură, violenţe şi, mai nou, crize de tot felul. Răul nu dispare când răspunzi cu rău, din răzbunare, ci când răspunzi cu bine. Atunci răul slăbeşte şi se nimiceşte. Sfântul Apostol Pavel arată că dintre toate virtuţile existente, una singură le întrece pe toate şi elimină orice rău: dragostea poruncită de Hristos. De aceea, cine nu are dragoste nu va putea trăi plenar Crăciunul, deoarece el izvorăşte din infinita dragoste pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Căci Dumnezeu nu a vrut să redeschidă raiul din afara umanităţii, ci a vrut să se facă om, ca să înţelegem că şi noi putem intra acolo, odată cu El, care devine fratele nostru, întru umanitate. Să răspundem şi noi tuturor, cu aceeaşi dragoste, şi atunci vom vedea cu adevărat cum se trăieşte, de fapt, Crăciunul.
Se încarcă comentariile...
