Constanţa: Fănel Roibu- Dascălul din cel de-al doilea Război Mondial
0
La cei aproape o sută de ani, Fănel Roibu este o adevărată enciclopedie şi un om extrem de lucid pentru vârsta lui.Cu ochii blânzi, vocea caldă şi o expresie tristă pe faţă, nonagenarul a povestit despre păţaniile din perioada celui de-al doilea Război Mondial, dar şi de copilăria lui, când stătea pe baltă cu vitele la păscut.
Sunt multe amintiri din război pe care veteranul nu le va putea uita niciodată pentru că i-au marcat viaţa. Odată începută discuţia, domnul Fănel reînvie parcă o parte din trecutul lui şi cu emoţie în glas povesteşte şi iar povesteşte. Din când în când face câte o pauză şi spune: „Aşaaaa“, apoi reia istorisirea.
Bătrânul îşi mai şterge lacrimile care apar pe obraji şi oftează încet. Faţa lui nu ascunde povara anilor. De la el primeşti doar o lecţie de viaţă şi înţelegi că prezentul îl trăim aşa cum este datorită acestor oameni, care au luptat cu adevărat pentru ceea ce avem noi acum. „Pe timpul vacanţelor de vară stăteam la bunici. Dimineaţa ieşeam cu vitele la baltă şi aveam grijă de animale, împreună cu Albu, câinele nostru. Luam în raniţă o bucată de brânză şi pâine şi stăteam acolo“, povesteşte bătrânul.
De perioada când era elev spune că era în aceeaşi clasă cu fratele lui mai mare şi la orele de practică făceau căruţe, trăsuri. „Şcoala de meserii am făcut-o timp de cinci ani. Eram în jur de 70 de copii când m-am înscris, însă pe parcurs s-au mai retras. În anul 1924 terminam şcoala. De aici am ieşit rotar, iar la 12 ani eram deja capabil să fac singur căruţe, dar nu lucram aşa la întâmplare, ci după schiţe foarte bine elaborate“, îşi aminteşte dascălul. Acesta mai spune că elevii erau în anii dinaintea celui de-al doilea Război Mondial mult mai serioşi şi toţi îmbrăcaţi în uniforme.
Ca să susţină învăţământul, spune nea Fănel, trebuia să aibă şi aprobarea turcilor de la Silistra. Iar pentru ca acest lucru să fie realizabil, dascălii treceau de un şanţ mare plin de apă făcut de turci ca să nu treacă românii de el.
Avea trei costume la vâsta de 18 ani
Bătrânul se mândreşte şi acum că la numai 18 ani avea deja trei costume, deşi îi pare rău că nu a mai păstrat niciunul. „Pe vremea aia era ieftină stofa şi de foarte bună calitate“, mai adaugă el.
Bătrânelul povesteşte c-a aflat de marele nostru poet naţional Mihai Eminescu, cum a trecut convoiul funerar şi pe la Constanţa, la moartea acestuia. Apoi îşi continuă relatarea cu Bogdan Petriceicu Haşdeu, care după ştiinţa lui, avea o fată foarte deşteaptă şi frumoasă care lucra cu el. Toate aceste lucruri le-a aflat de la profesorii lui pentru că el nu era încă născut când s-au întâmplat cele relatate mai sus.
A devenit învăţător din întâmplare
Discuţia cu Fănel Roibu ne conduce spre trecut. Mai mult decât atât, parcă vorbele bătrânului dascăl ne transportă cumva în vremea lui. Ce a făcut după absolvirea şcolii de meserii? Într-o zi a apărut în ziar un anunţ care i-a captivat atenţia. „La Râmnicu Vâlcea se organizau cursuri de calificare pentru meşteri, aşa că am mers şi eu şi după aceea am început să le predau copiilor“.
Distinsul domn îşi aminteşte cum decurgeau orele de atelier ale elevilor din clasele gimnaziale. Făcea cu ei lucrul manual şi ansamblau împreună mai un scaun, mai o masă şi tot felul de obiecte din lemn. În perioada 1950 - 1952, autorităţile au decis desfiinţarea atelierelor şcolare din toată ţara „pentru că n-au dat randament“ şi toţi maiştri cu vechime de peste zece ani în câmpul muncii au fost transformaţi în învăţători.
Citiţi mai multe în Adevărul de Seară
Se încarcă comentariile...
