Năvodarenii au votat împotriva depozitului de deşeuri chimice

Plin de simţi civic, năvodărenii s-au trezit dis de dimineaţă să dea vot de blam depozitului de deşeuri chimice. La amiază, liniştiţi că şi-au făcut datoria de cetăţean, oamenii au poposit la o bere, la terase, sau au rămas să discute problema spinoasă la colţul blocului.

Referendumul din Năvodari, organizat ca o ultimă tentativă de a bloca amplasarea unui depozit de deşeuri chimice periculoase lângă oraşul Năvodari, a trezit sentimente contrarii în cei vizaţi.

Rupţi între dorinţa de a opta pentru locuri de muncă sau a fi siguri că vor lupta împotriva oricărei ameninţări de a polua oraşul, fie ea şi firavă, năvodărenii s-au comportat româneşte: mai întâi au pus ştampila pe buletinul de vot. Apoi, s-au odihnit, cu sentimentul că şi-au făcut datoria de cetăţean.

Vox populi, vox hamei

La ora amiezii, avântul civic al votanţilor se mai stinsese. Cu bere, dacă e să ne raportăm la grupul de cetăţeni care încă îşi răcoreau oful de de fi ameninţaţi cu „otrăvirea“ cu deşeuri chimice, în faţa unor halbe cu bere.

„Am votat la ora 9.00. nu sunt de acord cu deşeurile. De ce aş fi?“, a spus, ameţit, dar edificat, Gheorghe Loghin, suţinut de prietenii de la masă, de asemenea votanţi cu datoria îndeplinită. „Nu avem nevoie de deşeurile lor. Când funcţiona fabrica de fosfaţi aveam toţi probleme de sănătate. Să le ducă la ei“, ne-a lămurit Matei Vicol, comesean la masa votanţilor contra depozitului.

Câţiva metri mai încolo am descoperit doi reprezentaţi ai firavei tabere care crede că orice investiţie în Năvodari este binevenită. Cum nu ştiau dacă votul lor chiar a contat, nu se relaxau la masă, preferând să spargă seminţe în colţul blocului, într-o atitudine ca de tensionată aştepare.

„Da, am votat «Nu». Adică «Da». Adică sunt de acord, să se facă, vreau să zic. Eu am lecturat aşa nişte episoade şi am văzut. Are autorizaţie de mediu şi toate alea. Adică nu i se dădea de la mediu autorizaţia, că nu sunt ăia nebuni. Las să se facă locuri de muncă. Câte? Câte or fi. Douăzeci, şaizeci, nu contează pe praful ăsta“ se explică Tudor Pală, secondat de prietenul său care îşi ascunde figura în spatele unor ochelari de soare şi identitatea în faţa întrebărilor noastre curioase. Nu şi opţiunea: lăsaţi italienii să facă ce vor. Mai rău de atât nu poate fi.

Casa de Cultură a devenit secţie de votare

Cea mai dibaci aleasă secţie de votare este Casa de Cultură, pentru că este în centrul oraşului şi totodată situată în parc, deci votanţii pot face şi o plimbare cu acest prilej. Atât la intrare cât şi la ieşirea din secţie principalul argument pentru care ar blama amplasarea unui posibil factor de poluare lângă casele lor, sare în ochi: copii care se dau în leagăne sau aleargă voioşi printre bănci.

„Trebuie să spunem nu acestei investiţii pentru că trebuie să ne gândim la copii noştri“ spune Georgeta Ciolpea.

Citiţi mai multe în !