Constanţa: Constantin Cheramidoglu-Arhivarul Tomisului
0
La peste 19 ani de lucru în slujba documentelor, Constantin Cheramidoglu poate afirma că această meserie se poate face numai cu pasiune. Interesul pentru istoria Dobrogei a început din clasele gimnaziale, unde a avut ocazia să-l aibă profesor pe Aurel Dumitraşcu. Dascălul a fost cel care i-a arătat drumul - drumul către istoria antică.
Fascinaţia Adamclisi
Vara când mergea la rude, în satul Pietreni, micul Constantin mergea pe jos aproape 12 kilometri pentru a vedea monumentul şi cetatea de la Adamclisi. Era fascinat de istoria poporului român şi petrecea ore în şir visând la măreţia strămoşilor şi la faptele lor de vitejie. Căuta pietricele imaginându-şi că ar putea găsi o urmă din acele vremuri. Nu-şi putea stăpâni emoţia că el calcă prin acele locuri încărcate de glorie. Apoi firul carierei şi-a urmat cursul firesc. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din Bucureşti şi după câteva încercări de a se angaja la Arhivele Naţionale, reuşeşte. Singurul impediment - lipsa carnetului de partid - nu mai avea nici o importanţă.
A început lucrul la Arhivele Naţionale pentru că vroia să afle, să cunoască trecutul în amănunţime. Aşa a luat contact cu documente din cele mai diverse: certificate de naştere ale unor personalităţi ale Constanţei, planuri ale unor hoteluri vechi, spre exemplu Hotelul Francez, înscrisuri despre fondarea unor edificii emblematice sau acte de înfiinţare a asociaţiilor şi breslelor.
Ritmul altui timp
Dar cercetarea nu se termină niciodată. Curiozitatea cu care arhivarul ţine în mâini albumele şi planurile vechi este aceeaşi ca la orele de istorie ale mentorului său. „Omul trebuie să-şi cunoască trecutul. Fără el ne aflăm într-o continuă migraţie. Trecutul familiilor proprii, actele sau fotografiile vechi uitate în pod, sunt doar amintiri lăsate să moară“, spune specialistul.
În aproape trei kilometri de documente, câte se află la Arhive, Constantin Cheramidoglu continuă să caute. Pentru a afla totul i-ar trebui două vieţi. Însă este suficient să ştim pentru a înţelege cum trăiau oamenii acelor vremuri, ce-i bucura, ce-i întrista. „Toate acestea pentru că au fost ai noştri, acolo în documentele acelea uitate sunt rudele noastre, bunicii, părinţii noştri“, spune Cheradoglu.
Dacă ar fi să aleagă, arhivarul ar vrea să trăiască într-un alt timp. Cel în care ritmul vieţii îţi permite să savurezi lucrurile pe îndelete, de la mersul cu trăsura până la statul la taifas cu oameni erudiţi.
Citiţi mai multe în Adevărul de Seară
Se încarcă comentariile...
