Constanţa: Daniel Carpo - Rugbistul de top al Constanţei

Daniel practică acest sport de un deceniu. În urmă cu şase ani a devenit căpitan la Rugby Club Farul şi a intrat în atenţia lotului naţional.

S-a născut şi a crescut într-o familie din Mahmudia, în judeţul Tulcea, iar pasiunea pentru sport a moştenit-o de la tatăl său, care a făcut caiac-canoe în tinereţe. Când era mic, Daniel îşi dorea să devină pescar, ocupaţie de bază în zona în care s-a născut. Destinul i-a pregătit victorii şi înfrângeri în rugbi, un sport dur şi complicat.

De la Mahmudia, la Constanţa

Era doar un copil când antrenorul Aurel Rădulescu, prieten de familie cu părinţii săi, l-a îndrumat spre rugbi. Un sport foarte dur pentru un copil de 14-15 ani. Aşa a ajuns la Liceul cu Program Sportiv din Constanţa, departe de casă şi de cei dragi. Prima impresie este încă vie în memoria lui. „Mi se părea un sport foarte dur. Nu mi-a plăcut pentru că mă murdăream, era ceva la ceea ce nu mă aşteptam“, îşi aminteşte Daniel. Aşa a început viaţa de sportiv, cu antrenamente care începeau în zorii zilei, placaje şi eseuri, şase zile din şapte. Şi aşa s-a îndrăgosit de rugbi. Şi-a propus să iasă din anonimat. Acum,  spune că viaţa lui se confundă cu acest sport şi rememorează zâmbind principalele momente din carieră.

În august 2002 a devenit jucător la Rugby Club Farul (RCF) de la echipa de juniori a Clubului Sportiv Şcolar 2 al Liceului cu Program Sportiv. „În atenţia lotului naţional am intrat din noiembrie 2003, fiind inclus în lotul pentru meciurile respective, însă prima selecţie a fost în 23 februarie 2008, Romania învingând Spania cu scorul de 17 la 11 pe terenul ibericilor. Am strâns 19 selecţii în echipa naţională“, povesteşte Daniel Carpo.

Sportiv de gală

Primul moment important din carieră a fost în 2003, când a devenit căpitanul RC Farul. „Visul meu devenise realitate. Era o mare mândrie să joci la Farul“, îşi aminteşte sportivul. Au urmat apoi titlurile de cel mai bun rugbist la Galele Sportului Constănţean din 2004, 2005 şi 2008, când munca şi eforturile i-au fost răsplătite, cel puţin simbolic. În 2008, a jucat cu lotul naţionalei cel mai important meci din cariera lui. La Madrid, România a reuşit să învingă ţara gazdă cu 17 la 11.

Aşa punctează, pe scurt, cele mai importante momente din cariera sa. Nu uită nici gustul amar al înfrângerii din toamna acestui a când, în semifinalele Campionatului Naţional, Farul a pierdut cu 21 la 22 în faţa echipei din Baia Mare. În final, echipa a terminat pe locul 4.

Daniel a vrut mereu performanţă, iar acum spune că şi-ar dori să joace la o echipă din străinătate, într-un campionat important. În ţara natală acest sport nu e suficient mediatizat. „Am ajuns la un punct în care sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă în rugbiul din România“, mărturiseşte sportivul. Deşi îmbină utilul cu plăcutul, nu poate uita că viaţa de sportiv presupune sacrificii. „Nu mai ai viaţă personală. Nu-ţi poţi permite vacanţe. O seară pierdută te taxează, totul este bine programat. Noi avem antrenamente 11 luni din 12“, mai spune Daniel.

Aflaţi din Adevărul de Seară de astăzi ce pasiuni mai are rugbistul şi care sunt perspectivele sportului cu balonul oval din punctul lui de vedere.