Dobrogea, mina de aur a României. Iată soluţii simple pentru bogăţia unei ţări întregi!

Doi cunoscuţi oameni de afaceri, Traian Petrescu şi Cristian Bărhălescu, vorbesc despre potenţialul neexploatat al zonei, ideile şi soluţiile ce ar propulsa Constanţa în fruntea economiei româneşti.

Pentru cei care cred că patriotismul local e o vorbă goală, să-i asculte pe cei doi specialişti care vorbesc despre perspectiva Constanţei - judeţul care ar putea fi perla coroanei naţionale. Turism, transporturi, eoliene, agricultură, viticultură sunt numai câteva dintre domeniile insuficient exploatate, ce ar aduce locuitorilor Dobrogei, şi implicit României, bani cât să trăiască liniştit o viaţă.

Pariu pe forţa vântului

Într-un inventar al potenţialului economic, judeţul Constanţa are cu siguranţă cea mai favorizată situaţie. Zestrea naturală i-ar permite să genereze la vistieria ţării un venit ce ar fi motorul bunăstării naţionale.

Pentru Traian Petrescu, cunoscut specialist pe probleme de mediu, subiectul este extrem de ofertant. „Da, Constanţa ar putea fi perla coroanei României. Principalul ei atu este aşezarea. Marea înseamnă turism, transporturi şi vânt, dar şi bogăţii naturale - petrol şi gaze. În următorii 10 ani acestea vor fi pe producţie adevărată, ce ar putea fi crescută de investiţii. Pentru sectorul agriculturii ar trebui repuse în funcţiune sistemul de irigaţii. Avem aici teren agricol mai mult decât are Bulgaria teren arabil. Am putea face agricultură intensivă nu pentru a crea înlocuitori de combustibil (biogaze, biodiesel), ci pentru hrana omului şi a animalelor. Apoi, în afară de vii şi podgorii, vorbim despre livezi: piersici, caişi, migdali. Fermierii trebuie ajutaţi însă prin subvenţii, ce sunt pârghiile dezvoltării“, explică Petrescu.

Ca specialist în eoliene, el ar paria oricând pe forţa vântului de a îmbogăţi o regiune: „Agricultura poate fi ajutată de vânt. Sunt două modalităţi de dezvoltare: prin ferme eoliene şi prin ferme agricole de capacitate foarte mare. Fermele eoliene ar susţine sistemul naţional energetic, a cărui hibă este posibilitatea limitată de transport şi de evacuare al energiei electrice, şi ar ajuta şi la vinderea de energie electrică. Aici prioritate ar trebui să fie realizarea cablului submarin cu Turcia, prin care să vindem energie. Există dealtfel o posibilitate de stocare şi folosire a energiei produse din vânt: pentru surplusul care nu poate fi absorbit de sistemul naţional, punem în funcţiune sistemul de pompare a apei din zona Canalului Dunăre-Marea Neagră, ce duce energia electrică în sudul Dobrogei prin canalele existente. Şi aş mai face un sistem de lacuri în condiţii mult mai înalte, un lanţ de tarniţe mici, care să genereze curent electric“.

Idei şi soluţii

„Aş dota orice fermă agricolă cu sisteme eoliene mici, de maximum 1 MegaWatt, pentru asigurarea independenţei energetice şi posibilitatea irigării cu apă de Dunăre. Pentru comunităţile mici, primăriile pot face proiecte cu fonduri europene care să acopere 90% din costuri. Este obligatorie dezvoltarea sistemelor fotovoltaice care produc puţină energie, dar o produc exact vara, când eolienele nu funcţionează, deci ar funcţiona ca un sistem alternativ şi ar compensa. La fel ar fi investiţia în termocentrale cu gaz care pot interveni pentru compensarea sistemului. Acestea ar porni instantaneu când cade vântul. Şi nu în ultimul rând, aş pune marii investitori să contirbuie cu10% la înfiinţarea de parcuri eoliene“.
Specialistul are şi soluţii imediate: „Ne bazăm pe ce avem deja: termocentrala de la Ovidiu (amplasată pe traiectoria de gaz, actualmente abandonată), cea de la Midia (i-aş mări capacitatea şi aş folosi-o drept centru de reechilibrare), aş amplasa una la Babadag (pe locul fostei fabrici de zahăr, unde era o termocentrală de cărbune), alta la Tulcea (în zona industrială, unde era uzina de feroaliaj şi cea de aluminiu), iar la Cernavodă aş face Unităţile 3 şi 4. Cu aceste investiţii Dobrogea ar deveni cel mai mare furnizor de energie din România“.
Soluţiile pornesc astfel de la dotările existente, ce pot fi extinse. „În transportul de petrol ne ocupăm de proiecte megalitice, dar uităm de reţeaua noastră de transport pe conductă, spre Oneşti şi Ploieşti. De urgenţă aş mai face un sistem asemănător Petromidiei, racordat la rezervoarele terminalului Oil. Avantajul este că aş transforma Constanţa într-un cap petrolier. Apoi aş face un terminal de petrol care să meargă 10 kilometri în larg, astfel încât vapoarele să încarce şi să descarce acolo. Cantitatea de marfă ar creşte exponenţial, aici ar putea opera şi nave cu capacitate foarte mare, iar potenţialul de catastrofă ecologică ar fi redus. Portul ar fi degrevat pentru a face loc altor nave. Conductele le-aş duce prin Călăraşi până în Serbia, Slovenia sau Ungaria, ţări care nu au acces la mare şi aş bagă pe traseu nave petroliere fluviale“, explică specialistul.

Barcelona şi Costa Brava de România

Cristian Bărhălescu este investitor în turism şi şef al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de turism din sud-estul ţării. Constănţean get-beget, Bărhălescu spune despre locurile natale că sunt o nestemată nedescoperită.
„Eu aş compara Constanţa şi litoralul ei cu Barcelona şi Costa Brava, destinaţii râvnite de turişti din întreaga lume. Cluburile din Mamaia rivalizează cu Ibiza şi alte destinaţii exotice celebre în materie de distracţie. Nu degeaba ruşii au pus Mamaia în Top Zece staţiuni. Apoi nămolul de la Techirgiol este o comoară care trebuie îngrijită cum se cuvine. Aş interzice comercializarea lui şi aş aduce turişti ca la Garra Rufa, peştişorii-doctori din Turcia. Plaja noastră are un nisip deosebit de fin, ceea ce este iarăşi un avantaj puternic. Hotelurile de 3 stele de pe litoral ar trebuie sprijinite în amenajarea de piscine pentru a prelungi sezonul. Iar în promovarea României trebuie pus accent pe Dobrogea istorică, geografică, unică în lume dacă ne gândim doar la Delta Dunării. Tot aici s-ar putea accesa programe europene pe vânătoare, pescuit şi călărie“.
Turismul ar putea fi susţinut nu doar de staţiunile estivale, ci şi de unele de iarnă din regiune. „Am putea crea mici staţiuni de schi, unde relieful este mai abrupt, la Crucea, la Adamclisi. De ce să mergem la bulgari sau pe Valea Prahovei?“, întreabă Bărhălescu.

Citiţi ce soluţii şi proiecte au specialiştii pentru Constanţa în de astăzi!