Salt către mediocritate
0
Amuţeam când gimnastele noastre imitau zborul păsării. Salturi mortale, piruete, întoarceri, spectacol la sol. Erau salturi ce se apropiau de perfecţiune. De perfecţiunea atinsă de copila Nadia din Oneşti, care reuşea la Montreal, în anul 1976, să uimească lumea, obţinând primul 10 din istoria gimnasticii.
Succesul României era motiv de sărbătoare. După ce gimnastica a intrat
într-un con de umbră, am vibrat la rezultatele fotbalului. Asta până
când fotbaliştii noştri au început să marcheze „rezultate“ mai
răsunătoare în cluburile de noapte. Nu m-a deranjat când nume mari din
gimnastica noastră au pozat goale pentru o copertă. Bucuria pe care ne-a
adus-o în sufletele noastre a fost mult mai mare.
Iată însă că şi
gimnastica moare. Sportivele noastre s-au întors de la campionatele
mondiale de gimnastică de la Tokyo cu cel mai prost rezultat din ultimii
30 de ani: fără nicio medalie.
Declinul nu a început de un an -
doi. Şcoala de gimnastică din Constanţa, pepinieră pentru Deva, s-a
stins după ce Cătălina Ponor, Dana Sofronie şi Simona Amânar au plecat
la lotul naţional de gimnastică. Pe hârtie, există un centru de
excelenţă, însă lotul de gimnastică nu mai dă niciun diamant. Şefa
Sportului constănţean spunea, la un moment dat, că nu contează cine ai
fost, ce sportivi ai lansat, ci ceea ce faci în prezent.
Declinul
gimnasticii româneşti nu este o situaţie singulară. Toate disciplinele
sportive au avut de suferit în ultimul deceniu. Aşteptările sunt însă
mai mari la acest sport, pentru că şi rezultatele au fost mari.
Antrenorii
povesteau că doar familiile de condiţie medie îşi sacrifică fetiţele pe
altarul gimnasticii: mii de oră de muncă, cu exerciţii de pe urma
cărora rămâi schilodit. Ciudat, deşi numărul celor cu venituri medii a
crescut, tot mai puţini sunt cei care îşi împing fetiţele pe uşa pe care
Cătălina, Dana şi Simona au intrat ca simple fetiţe şi au ieşit
campioane.
Baza de selecţie în gimnastică aproape că nu mai există
acum, iar sportivii care ajung la faza campionatelor sunt nevoiţi să se
pregătească pentru mai multe aparate, fapt care duce la accidentări, aşa
cum s-a întâmplat la ultimul campionat de la Tokyo.
Pe vremuri,
gimnastica avea priză la copii. Toate fetiţele se visau Nadia Comăneci,
iar băieţii - Dan Grecu. Acum, toate fetiţele se visează pe podiumurile
de modă, iar băieţii - la volanul unor bolizi.
Gimnastica a copiat
din metehnele fratelui mai mare şi cu mai mulţi bani, fotbalul:
sportul-rege cu scandaluri şi fără rezultate. Acum, saltul gimnasticii
duce spre mediocritate. Ne dorim să fie un salt mortal.