Constanța: Ramona Poteră deţine formula bijuteriilor unicat

Ramona predă chimia, însă pasiunea ei este confecţionarea manuală a podoabelor din sticlă, lemn, metal sau pietre semipreţioase. 

Deşi a ales deja o carieră care presupune multă seriozitate şi o aplicaţie clară către ştiinţele exacte, Ramona a descoperit că are talent într-un domeniu în care nu poţi reuşi fără inspiraţie şi mai ales simţ artistic.

În viaţa de zi cu zi Ramona este profesoară de fizică şi de chimie la o şcoală generală din Constanţa, meserie pe care o practică din anul 2001. În timpul liber îşi foloseşte fantezia pentru a născoci bijuterii unicat, din lemn, sticlă, piele, metal, pietre semipreţioase şi panglici.

Creaţiile sale au fost expuse la ultimul târg al obiectelor confecţionate de mână, organizat la Constanţa.

Talent ascuns

Şi-a descoperit talentul întâmplător, încercând să găsească o ocupaţie prin care să se elibereze de stres. „Obişnuiam să petrec ore în şir în faţa calculatorului. Mă jucam numai ca să mă calmez, deşi ştiam că nu e soluţia cea mai potrivită“, a povestit Ramona.  Într-o zi a descoperit întâm-
plător „plastelina“, din care se face mulajul pentru bijuteriile din lut, arse în cuptor.

„Aveam la îndemână o piatră foarte specială pentru mine, un cristal de stâncă, mov, pe care l-am cumpărat în voiajul de nuntă cu gândul ca într-o zi să o pun la un inel. Mi-am făcut inelul singură“, îşi aminteşte cu mândrie profesoara. Prima încercare a reprezentat şi prima reuşită.

Nu a fost însă lipsită de peripeţii, cu toate că citise înainte, pe Internet, procedeul pe care îl are de urmat. „Am făcut montura şi am băgat-o în cuptor. Cuptorul meu ardea însă prea tare. În loc de nuanţa de mov pe care o voiam, a ieşit una mai intensă. Mi-a plăcut însă şi mai mult“, a spus artista. Rezultatul: un inel cu un cristal de stâncă flancat de doi trandafiraşi de un mov intens.

Clientelă din Canada

A prins curaj şi a trecut mai departe, la obiecte mai complicate ce presupun nu numai timp, dar şi mai multe fonduri alocate.

A încercat pentru început să confecţioneze coliere. „Primele coliere le-am făcut din mărgelele mele vechi, pe care le ţineam într-o casetă şi nu le mai purtam. Se demodaseră, nu îmi mai plăceau. Le-am desfăcut şi le-am refăcut la loc, după gustul meu“, a împărtăşit profesoara. Primele cliente au fost prietenele care au servit în acest caz şi de... agenţi publicitari.

Aşa a ajuns să aibă cliente şi în Canada, care, înainte de a ajunge în România, o sună şi-i „comandă“ să se pună pe treabă ca să aibă ce cumpăra. „Nu fac foarte multe şi oricum ce fac le dau imediat. Creeez când am inspiraţie şi timp liber, ceea ce nu se întâmplă foarte des“, explică Ramona.

Pentru că nu a făcut din asta o afacere, a ajuns să ţină atât de mult la bijuteriile sale încât uneori îi vine greu să le vândă. „Simt că mă despart de ceva din mine. De regulă este uşor, pentru că vând la cunoscuţi, şi atunci ştiu că sunt persoane care le vor păstra. Când ajung să vând însă la un târg, încerc să vorbesc cu persoana care vrea să cumpere, să văd ce fel de om este şi să ştiu dacă ajung pe mâini bune“, zâmbeşte artista.

Deocamdată nu şi-a propus să facă din asta o afacere însă nu exclude ideea în perspectivă.

Citiți mai multe în !