Constanţa: Luptă pentru supravieţuire în blocul fantomă

Singurele dulciuri de care au parte micuţii sunt cele primite de pomană

Peste 200 de suflete se înghesuie într-un bloc-fantomă, pe un câmp de la marginea oraşului Constanţa.

Drumul spre blocul din zona industrială te duce într-o altă lume: cea a sărăciei, la limita supravieţuirii. Craterele sunt acoperite doar de apa de ploaie, iar câinii par să fie singurii stăpâni ai locului.



Aproximativ 30 de familii locuiesc într-un bloc cu un etaj care, spun oamenii, a aparţinut Armatei. Despre clădirea care stă să cadă, un paznic din zona industrială spune că este „blocul-fantomă de la capătul lumii“.



În fiecare dintre cele 30 de camere ale clădirii se înghesuie cel puţin şase suflete, în două paturi. Singura sursă de electricitate este un generator zgomotos, care alimentează cele două televizoare din clădire. Pe holurile înguste şi murdare se aud ritmuri de manele. „E ziua unei fetiţe din bloc“, explică Lala Ion (33 de ani). Femeia locuieşte de mai bine de zece ani în blocul-fantomă. Îşi drămuieşte fiecare bănuţ din ajutorul social şi alocaţia celor patru copii. „Am trei fete la şcoală, iar cea mai mică stă acasă. Dacă are noroc, poate o dau la grădiniţă“, spune femeia.



„Banii de fier“

Norocul pare să fie singurul lucru în care mai crede mama. „Ştiu că nu ne ajută nimeni, cine să dea doi bani pe nişte oameni care stau mai departe de capătul lumii?“, se întreabă femeia şi-şi mângâie mezina pe creştet. Va învăţa să muncească şi ea, dacă va vrea să meargă la şcoală. „Am săpat cu fetele în pământ, am scos fier şi le-am luat câte un caiet. Ghiozdane aveau de acum doi ani“, spune Lala.



Cabral de Constanţa

Femeia este întreruptă de zarva făcută de cei peste zece copii care se înghesuie să vadă o acadea adusă de Cabral. Băieţelul de cinci ani ridică în aer minunea roşie, iar strigătele de admiraţie ale micuţilor spectatori îl trasformă pe copil într-o vedetă. „L-am botezat după negrul ăla de la televizor. Ia uite ce seamănă!“, arată bunica spre copil.



Din vânzarea fierului vechi trăiesc şi celelalte familii. Elena Marior (36 de ani) are cinci copii. Întinde pe sârma improvizată hăinuţele micuţilor şi câteva pături găurite. Din vreme în vreme, se uită peste câmp.


„Aştept să vină soţul, poate a reuşit să găsească nişte fier“, spune femeia, netezind o bluză. În urmă cu trei luni, unul dintre copii s-a electrocutat într-o clădire părăsită. „De trei luni fac zilnic drumul până la spital. Mâine niciun măr nu pot să-i duc, dacă nu aduce bărbatul meu bani“, se plânge Elena. 

Citiţi mai multe în de astăzi!