Constanţa: „La cutremurul din `77 îmi serbam ziua de naştere printre pacienţi“

În seara de 4 martie 1977, asistenta Aurelia Ion (59 de ani) era de gardă la Maternitatea Spitalului Judeţean Constanţa, situată la etajul 7. Îşi serbase ziua de naştere printre picături, când a început puternicul seism.

Aurelia Ion (59 de ani) este asistentă medicală la secţia de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa de aproape 40 de ani. Este născută tot într-o zi de 4 martie, iar în seara devastatorului cutremur din ‘77 împlinea 25 de ani şi se pregătea să sărbătorească alături de colegele de serviciu. Între timp, a fost anunţată că o tânără urmează să aducă pe lume un copil, aşa că a mers repede în sala de naşteri.

Haos la spital

„În momentul în care i-am spus pacientei să intre şi să se urce pe masă a început să se clatine toată camera. Geamurile zăngăneau, uşile scârţâiau, iar ustensilele cădeau de pe rafturi. Auzisem tot felul de poveşti despre cutremure, dar niciodată nu am crezut că pământul se poate mişca în asemenea hal", povesteşte femeia.

Aurelia Ion îşi aminteşte totul ca şi cum s-ar fi întmplat ieri. Pacienţii cuprinşi de spaimă alergau haotic pe scări, mamele îşi ţineau în braţe copiii şi încercau să iasă din saloane. „Alături de colege şi de medici, încercam să liniştim pe toată lumea. Le spuneam tuturor să stea sub tocurile uşilor şi sub grinzi", îşi aminteşte asistenta.

A reuşit într-un final să iasă din spital. Afară, zeci de bolnavi care stăteau pe jos înveliţi cu pături, de teama unei replici a seismului.

Şase copii au venit pe lume

Aurelia Ion îşi aduce aminte că, imediat ce pericolul a trecut, gravidele care erau pe secţie au fost aduse imediat în sala de naşteri. În noaptea cutemurului, şase copii s-au născut la Maternitatea spitalului de la Constanţa. Alţi doi veniseră pe lume cu câteva ore înainte de seism. „Toţi bebeluşii s-au născut fără probleme şi au avut peste trei kilograme. Deşi eram şi noi speriaţi, ne-am mobilizat şi le-am ajutat pe toate să nască", mai spune Aurelia.

De la tragedia din 1977, au mai avut loc alte două cutremure de intensitate mai mică. Primul a avut loc în anul 1986, iar celălalt la începutul anilor 90. Aurelia Ion le-a trăit pe amândouă la spital.

Cum au simţit constănţenii cutremurul  din blocul turn de la gară

Amintirile sunt vii pentru toţi constănţenii care au trăit acea seară de coşmar când blocurile se mişcau, pereţii se crăpau, iar pământul fugea de sub picioare.
Ali Ibram (74 de ani) locuieşte în blocul-turn de la gară, unul dintre cele mai înalte din Constanţa.

Ali Ibram: „Am intrat în panică, apoi am luat-o pe scări, de la etajul şapte"

„Soţia mea venea de la muncă. Era trecut de ora 20.00. Doar ce intrase pe uşă când a început să se mişte totul. Am intrat în panică, apoi am luat-o pe scări, de la etajul şapte. Afară era multă lume care se temea să nu fie replici ale seismului. Ţin minte că era rece şi eram panicaţi", rememorează Ali Ibram (74 de ani), de la blocul-turn B1 de pe Bulevardul Ferninand, ridicat în 1962.

„S-a dărâmat blocul turn“

Seismul nu a lăsat urme la Constanţa. „Au fost câteva crăpături pe care le-am remediat repede", îşi aminteşte bărbatul. A doua zi, în oraş apăruseră tot felul de zvonuri: ba că blocul-turn s-a dărâmat, ba că a crăpat.

Ionel Ciolacu (62 de ani) îşi aminteşte că toată lumea se înghesuia, iar soţia lui a ieşit afară printre picioarele lui. „Vedeam cum se mişcau blocurile. La gară, blocul turn s-a înclinat la 45 de grade", susţine el. „

Ionel Ciolacu: „La gară, blocul turn s-a înclinat la 45 de grade"

Eu stăteam la parter şi am sărit repede pe geam, apoi am luat-o la fugă. În acele clipe nu mai auzeam, nu mai vedeam", rememorează Constantin Guriţă (70 de ani).

Constantin Guriţă: „Am sărit repede pe geam, apoi am luat-o la fugă. Nu mai auzeam, nu mai vedeam"

Constantin Radu (83 de ani) a ieşit din apartament în izmene, maiou şi picioarele goale.

Constantin Radu: „Când am văzut că-i cutremur, am uitat şi de nevastă, de tot, şi am fugit pe scări. Eram în maiou, izmană şi în picioarele goale"

„Stăteam la masă, în sufragerie, cu soţia. La televizor rula un film bulgăresc. Au început să se zgâlţâie pereţii, florile se mişcau, televizorul se sălta. Se spune că în momente-limită, când sunt doi, îţi declari dragostea, mărturiseşti tot. Când am văzut că-i cutremur, am uitat şi de nevastă, de tot, şi am fugit pe scări. Eram în maiou, izmană şi în picioarele goale. Am rupt-o la fugă, iar pe scări m-am întâlnit cu o vecină, care m-a trimis înapoi. M-am întors şi n-am mai plecat. Ne-am temut apoi de replici, dar am băut o ţuică - două, să-mi fac curaj. Fratele meu din Năvodari a venit la mine. El auzise că blocul turn de la gară s-a dus, s-a dărâmat", povesteşte bătrânul cu umor.

Seismul din 1977 a avut 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 56 de secunde. În cel mai devastator cutremur din ultimele decenii şi-au pierdut viaţa 1.570 de oameni, dintre care 1.400 numai în Capitală.