Constanţa: Ioan Damaschin trece uşor de la condei, la tenis de masă

Puţinul timp liber care îi mai rămâne îl dedică tenisului de masă

Şi-a început cariera scriitoricească din anul 1990, când a înfiinţat revista Magna Română, deşi este absolvent de studii militare. După ce şi-a încheiat activitatea militară, şi-a urmat cea de-a doua pasiune, dar a şi început munca la catedră, el lucrând în prezent ca profesor la o universitate constănţeană, unde le predă studenţilor diferite discipline.

„Activitatea la catedră am continuat-o în virtutea faptului că eram doctor în ştiinţe“, spune dascălul ce are nenumărate proiecte în acest domeniu.
Singurul lucru care-i lipseşte însă este timpul. „Sunt mereu în  competiţie cu timpul“, zâmbeşte el.

Pasionat de antichitate

Profesorul lucrează în fiecare zi în jur de 10-12 ore la editarea a noi şi noi cărţi, iar când nu face asta, îi place să joace tenis de masă.

De fiecare dată când vrea să se relaxeze, se retrage în curte, unde are amenajată masa şi începe să joace. În acele momente nu mai are nevoie de nimic. El spune că nu este niciodată târziu să te apuci de ping-pong pentru a te relaxa şi că tenisul de masă îţi măresc puterea de concentrare, viteza şi dexteritatea.

În rest, îi plac plimbările în aer liber şi este pasionat de Egiptul antic şi de Marele Zid chinezesc.

A publicat lucrări unicat

Cea mai mare realizare a sa reprezintă lucrările de istorie navală. Ultima carte publicată este „S.O.S. Pe drumul speranţei“. „Lucrarea are 460 de pagini. Am început s-o scriu în anul 1996, dar a fost terminată abia anul trecut, pentru că între timp am lucrat şi la alte cărţi. În tot acest timp m-am documentat şi am căutat documente de arhivă, am  mai scris câte ceva, am studiat şi alte arhive“, povesteşte profesorul.

Carte-document

Cartea „S.O.S. Pe drumul speranţei“ vorbeşte despre salvarea evreilor pe calea Dunării şi pe Marea Neagră în perioada 1938 - 1944. Autorul vine în întâmpinarea cititorilor prezentându-le o scurtă istorie a evreilor, din cele mai vechi timpuri şi până în secolul al XX-lea. Însă  această istorie conţine mai multe detalii asupra evreilor din România  şi cum s-a produs exodul lor spre Palestina. 

Triunghiul Bermudelor

Profesorul Ioan Damaschin îşi aminteşte şi acum de vremurile când naviga pe mare, însă i-a rămas şi acum întipărită în memorie o întâmplare din anul  1976.

„Eram în Triunghiul Bermudelor. Plecam de la Havana. Am navigat nouă zile şi toţi cei care se aflau la bord vorbeau despre dispariţiile misterioase din acea zonă. Aşa ne-am hotărât să-i facem o farsă scriitorului Radu Teodoru. El avea cabina împreună cu translatorul de limba engleză. Acesta l-a invitat pe punte să-i povestească tot felul de chestii“, îşi aminteşte scriitorul. „Între timp, colegii de pe vas i-au scos lumina, au înregistrat ceva cu o voce extraterestră de genul: «Radu, fă-ţi bagajele! Am venit să te iau!». După aceea, am îmbrăcat un coleg într-un costum strălucitor, i s-a pus o lanternă deasupra capului şi au pus la cale şotia“, mai adaugă Ioan Damaschin.

La final toată lumea a început să râdă, iar colegul speriat le-a iertat gluma proastă pe care i-o făcuseră.

Citiţi mai multe în Adevărul de Seară!