Constanţa: Gimnastica din Constanţa, în criză de campioane

Antrenorii îşi pun speranţele în începătoare

Sunt micuţe, firave, dar au o ambiţie de nedescris. Micile gimnaste de la Clubul Sportiv Tomis, din Constanţa, învaţă să fie campioane, ca Simona Amânar, Dana Sofronie sau Cătălina Ponor.

În sala imensă de la Clubul Sportiv Tomis antrenamentele micilor gimnaste încep la ora 11.000. La sol, la bârnă, la paralele. Pe mânuţele lor firave au apărut bătături. Dacă se julesc şi ţâşneşte sângele fetiţele-s curajoase. Nu plâng. Dar suferă dacă lipsesc câteva zile de la sală. Sunt energice, vesele, vorbăreţe, aşa că sala de gimnastică pare un imens frunicar. Dar sunt numai ochi şi urechi atunci când vorbeşte antrenoarea. Mirela Szemerjai, maestra campioanelor Simona Amânar şi Dana Sofronie, le este ca a doua mamă. Le sfătuieşte, le învaţă să fie graţioase, le ceartă atunci când nu sunt atente şi se mândreşte cu ele.

Micile campioane

Elena Mălina şi Iulia Cristina Milea sunt gemene. Micuţele vin în fiecare zi de la Agigea, de la zece kilometri de Constanţa cu autobuzul, pentru a face antrenamente. Fac gimnastică din clasa I şi au participat deja la concursuri. Au obţinut locul III la sărituri, la Campionatul Naţional de Copii de anul trecut.
Laura Tofan are 9 ani şi face gimnastică de 4 ani. Visează să ajungă la performanţele Cătălinei Ponor şi deja a pornit pe acest drum. La concursul „Mica Gimnastă“, care a avut loc anul trecut la Focşani, a obţinut medalia de aur la paralele. Cu toate astea, spune că-i place foarte mult să lucreze la bârnă. „Îmi place să vin aici la sală, să fac exerciţii. O admir foarte mult pe Cătălina Ponor, dar şi pe Nadia Comăneci“, spune mica ea.
Ioana Coman are 10 ani şi a obţinut deja 5 medalii - trei de bronz, una de argint şi una de aur obţinute la concursurile pentru copii. Raluca Silvia Brutaru (11 ani) are în palmares o medalie de argint la paralele şi un bronz cu echipa, la sol.
Andreea Caşter face de şase ani gimnastică şi are trei medalii de bronz şi una de aur.

Nu vor la lotul naţional

Sunt doar câteva exemple din echipa micuţelor gimnaste coordonată de antrenoarea Mirela Szemerjai, alături de Sorin Bechir şi fosta gimnastă Mădălina Popa. „Ne dorim să apară noi gimnaste valoroase la Constanţa, dar în ultimii ani nu prea am avut noroc“, spune antrenoarea Szemerjai. Ultimele gimnaste selecţionate pentru lotul naţional au renunţat. Bianca Bişnicu a renunţat anul trecut pentru că nu s-a putut acomoda departe de casă. Oana Ştefănache, care avea peste 100 de medalii în palmares şi nouă ani de experienţă, a refuzat să plece la lotul naţional şi s-a apucat ulterior de gimnastică aerobică.
Bianca Prunişară şi Catinca Târziu, alte două gimnaste valoroase, au abandonat activitatea din motive de sănătate.

Caută noi speranţe la ţară

Antrenorii nu mai au de unde să selecteze copii pentru performanţă. „Încercăm în localităţile din judeţ să găsim fetiţe în familii cu situaţie materială proastă pentru a le aduce să facă performanţă, dar este foarte greu, pentru că părinţii nu-şi permit nici măcar să le plătească drumul până la Constanţa. Cei din oraş ori se duc la dansuri, ori aleg alte sporturi mai uşoare. Nu mai avem de unde selecta copii. Baza de selecţie a scăzut mai mult de jumătate“, spune antrenoarea Mirela Szemerjai.
Mulţi dintre copiii din ziua de azi preferă să se joace pe calculator, să aibă altfel de activităţi sedentare, motiv pentru care mulţi dintre ei nu pot fi selectaţi pentru gimnastică. „Copiii de azi sunt foarte bine hrăniţi, sunt durdulii. Ca să fie apte pentru gimnastică fetiţele trebuie să aibă picioarele lungi, să fie subţirele, uşurele. De cele mai multe ori, noi găsim la grădiniţă fetiţe frumoase, dar durdulii. Copiii de astăzi nu mai ştiu să meargă, să alerge, fiindcă părinţii îi duc peste tot cu maşina“, adaugă ea.

Mulţi renunţă pentru că antrenamente îi istovesc. Grupele de avansaţi fac antrenamente zilnice, de patru - cinci ore. Părinţii trebuie să plătească doar costumele de gimnastică, care costă 50 sau 60 de lei, iar fetiţele trebuie să aibă 2 - 3 costume. „Noi încercăm să mai găsim sponsorizări ca să le oferim ceva dulce la finalul antrenamentului, dar este foarte greu. Multe abandonează din lipsa banilor“, conchide antrenoarea.