Constanța: Florian Viorel Miu - Sfătuitorul profesionist

Crede că oricine poate fi un bun psiholog dacă reuşeşte să empatizeze cu ceilalţi şi să treacă peste propriile hibe.

A început să studieze comportamentul oamenilor încă din anii de liceu, când îi plăcea să meargă în locuri publice şi să observe persoanele din jurul său. A urmat apoi cursurile facultăţii de Psihologie, iar acum este masterand în psihologia clinică şi urmează în paralel un stagiu de pregătire profesională de psihoterapie intergrativă, cu durată de patru ani.

A dat foc la casă când era mic

Când avea şase ani, a dat foc, din greşeală, casei bunicilor. „Mă jucam în grădină cu un prieten şi ne întreceam să stingem beţele de chibrit în gură. Pentru că am încercat să aprind prea multe deodată, le-am scăpat şi beţele au căzut peste prelata unei anexe“, îşi aminteşte Florin. Spune că de frică a stat ascuns toată noaptea, dar că scăpat nepedepsit. „Eram bolnăvicios când eram mai mic. Dar tot făceam tot felul de trăznăi“, spune el zâmbind. Timp de trei ani, a predat ştiinţele socio-umane la Colegiul Tehnic „Nicolae Titulescu“ şi la Grupul Şcolar Industrial „Dragomir Hurmuzescu“, ambele din Medgidia. Spune că a renunţat la cariera de profesor pentru că în învăţământul românesc nu se poate vorbi despre profesionalism şi sunt promovate non-valorile.

De aproape trei ani profesează şi găseşte soluţii pentru cei care îi cer ajutorul. A lucrat cu adulţi care au nevoie de sfatul unui specialist, dar şi cu mulţi copii autişti. „Îmi place să lucrez cu copiii, ei sunt cei mai sinceri“, spune Florian.

Lucrează cu autişti

Prima întâlnire cu copiii care au anumite deficienţe a avut-o în cadrul orelor de practică, în anul doi de facultate. „Atunci, m-am speriat. Ulterior am realizat însă că eu sunt cel care avea o problemă. Dacă vroiam să ajut, trebuia ca eu să scap de hibele mele“, spune Florian. În mai puţin de două săptămâni va avea propriul cabinet, în care va acorda pacienţilor ajutor de specialitate.

Maya şi muzica

Când are timp, îi place să asculte muzică. „Prefer jazz-ul, blues-ul şi rock and roll-ul“. Este un iubitor de animale, iar cea mai frumoasă amintirea a sa o are de când şi-a cumpărat primul câine, un husky pe nume Maya. „L-am adorat din prima clipă. Era un ghem de blană albă, cu ochi albaştri“, îşi aminteşte zâmbind tânărul.

Ce-i place

Îi place să gătească şi să citească. Preferă cărţile de specialitate şi pe cele de filosofie religioasă. Îi plac drumeţiile făcute în ţară, cu rucsacul în spate. Îi place să lucreze cu copiii, pentru că sunt sinceri, spune el.

Ce nu-i place

Îi displace comoditatea şi faptul că oamenii au mereu tendinţa de a încerca să pară ceea ce nu sunt. Crede că toţi oamenii sunt puri, în esenţă, dar că ei se învelesc singuri cu o pătură de noroi. Este dezamăgit de faptul că există atât de multe persoane care cred că fericirea se măsoară în bani. „Spiritul se va măsura în monezi de aur“, spune el.