Constanţa: EROII REVOLUȚIEI Constănţeanul împuşcat în cap pe străzile Timişoarei

Laurenţiu Marian Şleahtici a fost rănit la Timişoara

Constanța a avut jerfta ei la fiecare moment decisiv al Revoluției din 1989: la scânteia de la Timișoara, la baricada de la Universitate în București sau după fuga dictatorului. Vă prezentăm de astăzi povestea lor, a eroilor-martiri sau a supraviețuitorilor care au schimbat cursul istoriei unui popor. Datorită lor, putem sta astăzi de vorbă cu dumneavoastră. 

Laurenţiu Marin Şleahtici avea doar 16 ani când Revoluţia l-a „trimis“ în casa lui Laszlo Tökes. A fost rănit pe baricadele din Timişoara pe 17 decembrie 1989 pe când se afla alături de ceilalţi revoluţionari şi a scăpat cu viaţă datorită unei căşti de tanchist. Este membru fondator al Asociaţiei 17 Decembrie din Timişoara, iar Revoluţia din ’89 l-a prins în oraşul de pe Bega, acolo unde tatăl său lucra într-o fabrică de pantofi. A trăit din plin zilele de 16 şi 17 decembrie, dar şi în zilele care au urmat.

„Deşteaptă-te, române!“, cântat cu teamă

Era într-o sâmbătă şi trebuia să mergem în oraş să îmi ia tata ceva de îmbrăcat. Fabrica unde lucra era faţă în faţă cu biserica lui Tökes, unde ne-am oprit pentru că am văzut aglomeraţie, erau vreo 30 de inşi“, îşi aminteşte Şleahtici. „Eram curios şi băgăcios de fel, am mers să văd ce se întâmplă. Se vorbea că Tökes e sechestrat de Securitate în casă“. A auzit cum cei adunaţi au cântat cu frică - „Deşteaptă-te, române!“

Tot mai mulţi oameni se strângeau în faţa bisericii şi au cerut să intre ca să se convingă că securiştii nu sunt acolo. „Când au intrat ei, am ţâşnit şi eu înăuntru. Ne-au arătat casa. Era nevasta, el, o femeie şi vreo trei bărbaţi“.

A plecat cu un grup care a devenit o mulţime spre locul numit „Studenţi“ şi apoi a ajuns la clădirea Consiliului Local. „Era puhoi de oameni. Se opreau şi îi dădeau jos pe cei din maşini, au doborât un copac, s-a spart un semafor. La Consiliul Local cu alţi băieţi am dat jos stema, în timp ce Miliţia înconjura clădirea şi la ordin sodaţii  au început să lovească. Am dat şi eu de vreo două ori“, spune Marin, care apoi s-a întors acasă.

În după-amiaza zilei de 17 decembrie a plecat cu un grup de prieteni spre centrul oraşului. „Erau patrule de Miliţie care dispersau grupurile, cinematografele erau închise. Oamenii scandau: «Jos Ceauşescu!» şi «Eliberaţi-ne copiii!», dar nu se trăgea“, îşi aminteşte revoluţionarul. În Piaţa Libertăţii s-au făcut baricade, iar în acel haos, adolescentul s-a urcat pe un tanc unde şi-a pus o cască de militar pe cap.

Şi-a revenit la spital

Se loveau oamenii şi se făceau arestări. Nu se trăgea. „Primele focuri de armă s-au auzit pe la ora 16.00, s-a intrat în panică şi am vrut să plec spre «Studenţi»“, unde m-am întâlnit cu tata. Am luat-o pe podul Decebal să mergem iar spre Consiliul Local. Aveam în faţă vreo zece rânduri de oameni. A oprit o camionetă şi au coborât militari şi i-au văzut. Fără somaţie, au început să tragă cu mitralierele. Vedeam în faţa mea doar ţevile de la puşcă şi gloanţele, erau scântei, schije care se loveau de pietrele cubice“, povesteşte revoluţionarul.

Secvenţa i-a rămas întipărită în minte. Îşi aminteşte ţipetele îngrozitoare din toate părţile. Şi… adolescentul s-a trezit la spital. „Noroc că am avut casca de tanchist pe cap, iar tata, când s-a tras, m-a băgat în primele maşini şi m-a trimis la Spitalul Judeţean“, spune Laurenţiu. A fost printre primii răniţi ai Revoluţiei.

„În capul meu aveam senzaţia că îmi creşte şi brusc se face mic, se repeta impresia. Dureri şi nu mai puteam de cap“. Erau mulţi alţi răniţi şi o asistentă medicală i-a strâns capul cu un bandaj. La spital şi-a revenit, a fost ras în cap şi a primit îngrijiri medicale după cei care aveau răni mai grave. A mai stat o oră şi jumătate în spital când răniţii au fost avertizaţi că vine Securitatea şi a părăsit spitalul împreună cu un alt tânăr împuşcat în picior. S-au adăpostit la locuinţa mătuşii acestuia.

„Revoluţia făcută de noi ne-a fost furată, eu şi cu ceilalţi adolescenţi eram curaţi, am făcut totul cu inimă“, spune cu dezamăgire revoluţionarul. De pe 1 ianuarie şi până pe 9 ianuarie 1990, Laurenţiu Marian Şleahtici a participat apoi cu Miliţia la filtre  prin judeţ.