Constanţa: Copilul la care n-a venit Moş Nicolae
0
La vârsta primilor paşi, Mario nici nu poate spera la o pereche de ghetuţe pentru că nu merge. La nouă luni, Mario Aramis Radu şi-a petrecut jumătate din viaţă prin spitale, pentru că medicii nu ştiu ce are.
Data de 13 martie 2009 a fost ziua în care Mario a venit pe lume, dar şi prima lui zi de luptă cu viaţa. Băieţelul s-a născut cu cordonul ombilical în jurul gâtului, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, având la naştere 2,9 kilograme.
„M-am bucurat nespus de mult când l-am născut şi nici prin cap nu mi-a trecut că o să mă chinuiesc atât de mult cu el. După ce m-am externat, la două săptămâni m-am întors cu el în spital pentru că nu lua în greutate“, a povestit Adriana Radu (25 de ani), mămica lui Mario.
Incapabili de un diagnostic
Primele semne de întrebare pe care mama şi le-a ridicat în privinţa sănătăţii bebeluşului au fost în jurul vârstei de patru luni. Era obişnuită cu desele răceli ale copilului, dar nu-şi putea explica de ce nu stă în şezut.
„Aveam experienţă şi ştiam etapele creşterii unui copil. Mi s-a părut ciudat că nu poate sta în funduleţ şi atunci ne-am prezentat la medic“, povesteşte Adriana. Mai mereu bolnăvicios, mămica a stat cu Mario în spital şi pentru a-i trata o laringită şi o răceală uşoară la plămâni.
„Ne-am chinuit o lună în spital. Deja ne cunoşteau toţi medicii. Când ne vedeau, doctorii mă întrebau ce am mai păţit de suntem iar în spital“, rememorează mămica. Dr. Larisa Mihai a trimis-o pe mămică la o ecografie, în speranţa că va putea afla de ce nu se dezvoltă corespunzător vârstei. „
Ştiau şi ei că nu se dezvoltă normal, dar nici până în ziua de astăzi nu au fost capabili să-i pună un diagnostic. Vreau să fie un copil normal, să zică «mama», nu doar să gângurească, să ţipe şi să se învineţească atunci când plânge“, adaugă disperată mama.
Tratat cu sirop
Deşi creşte singură doi copii numai din alocaţie, Adriana ar face orice-i stă în puteri să-şi vadă copilul cum se dezvoltă normal. „Am zis că o să ajung cu el unde o fi nevoie ca să-l fac bine, numai să-mi spună un diagnostic, ca să pot merge mai departe.
Singurul lucru pe care mi l-au zis medicii a fost la patru luni, când au descoperit la o ecografie că are o «cămăruţă» pe creier. Nu ştiu ce însemna asta, dar la o altă ecografie, la şapte luni, doctorii mi-au zis că s-a închis şi că nu-i pune viaţa în pericol“, mai povesteşte femeia.
Mario este programat la alte şi alte analize, însă mama este descumpănită. În prezent, medicii i-au prescris lui Mario un sirop (Encephabol Suspensie) şi injectabil (Cerebrolysin), ambele pentru răceală.
Îşi sacrifică copilul cel mare pentru bebeluş
Adriana Radu mai are un băieţel acasă, pe Leonard Paraschiv, care are nouă ani şi este elev în clasa a doua. Necazurile lui Mario au îndepărtat-o pe mamă de copilul cel mare care este acasă, crescut de bunica lui. Leonard nu se plânge că-i este dor de mamă, pentru că ştie că ea se luptă să-i ofere frăţiorului mai mic o viaţă mai bună.
„Nici lui Leonard nici nu am putut să-i iau ceva de Moş Nicolae, pentru că am stat în spital cu cel mic. Îmi neglijez băieţelul mai mare şi sunt neputincioasă în faţa bolii celui mic. Este o suferinţă cumplită pentru mine ca mamă să nu pot face nimic şi să văd că nici măcar medicii, oameni competenţi, nu au habar de ce se întâmplă cu Mario“, s-a plâns femeia.
Tot ce-şi doreşte Adriana Radu este să-i spună un medic ce afecţiune are copilul ei, pentru a-l putea trata corespunzător.
Se încarcă comentariile...
