Constanța: Constantin Papadopol - artistul care a învăţat artă de la natură

Artistul este de părere că în mediul din jur nu se găsesc kitch-uri, culorile şi proporţiile fiind întâlnite în proporţii optime la o frunză îngălbenită sau la o coajă de copac.

Pentru neavizaţi este Constantin Papadopol - ceramist, pictor sau, pe scurt, visual artist. Pentru cunoscuţi este Papi. La fel este cunoscut şi peste hotare: revistele de specialitate din Franţa îl prezintă pe artistul constănţean după numele de Papi. La fel îi spun şi elevii şi astfel dispare acel zid protocolar dintre dascăl şi ucenic.

Pe Papi îl poţi găsi oricând în atelierul său de la Ununea Artiştilor Plastici din Constanţa. „Aceasta este biserica mea“. Aşa îi place să îşi numească spaţiul care îl inspiră.

Lucrează tot timpul, cercetează, probează şi caută. Caută forme şi reflexii pe care le transpune în lucrările sale. „Chiar dacă nu ai chef de lucru sau inspiraţie, obiectele dimprejur sunt ca nişte icoane care te inspiră“, spune Papadopol. Rafturile şi pereţii atelierului îi sunt pline cu tablouri - lucrări proprii, descoperiri arheologice, instrumente muzicale, o armură medievală, opaiţuri şi lăcrimare de pe vremea romanilor.

„Îmi place să le simt lutul. Fumul din vârf şi amprenta olarului rămasă pe coada opaiţului fac să mă gâdile degetele, să le simt şi să vreau să lucrez“, mărturiseşte artistul. Pătrunde dincolo de aparenţa fiecărei lucări sau obiect în parte.

Primii paşi în artă

Papadopol are o poveste mai puţin obişnuită în ceea ce priveşte primii săi paşi în lumea artei. A început defapt cu ceramica, la Medgidia. „Îmi amintesc faptul că mama a chemat o ţigancă să o ajute să lipească casa. Urmele lăsate de mână în acel pământ cu bălegar m-a fascinat şi am încercat şi eu. Mi-a plăcut cum simt la degete acel pământ. Aşa am început să lucrez ceramică“, mărturiseşte artistul.

Îi place să îşi caracterizeze linia muncii sale ca fiind dedicată zonei tactile. Trebuie „mângâiată cu privirea“. „Încerc să nu epateze prin culoare sau să satisfacă numai privirea, ci să se simtă dincolo de pânză. Este una când văd o pozăşi alta când o mângâi“, explică Papi.

Artistul mai este de părere că pentru a face artă este nevoie şi de o predispoziţie genetică, de o sensibilitate înnăscută. Gustul pentru frumos şi tehnica se pot antrena, dar este nevoie de timp, educaţie, simţire şi studiu. Cu alte cuvinte, nu oricine poate deveni artist, sau, mai bine zis, un artist apreciat. Constantin Papadopol a fost în fruntea Şcolii Populare de Artă Constanţa, iar de patru ani s-a retras. Cea mai mare parte a timpului o dedică pregătirii noilor generaţii de artişti.

Generaţii de artişti

„Mă bucur de multe generaţii. Cu mulţi dintre elevii mei sunt coleg acum“, povesteşte Papi. Ţine legătura cu ei şi foştii elevi, la rândul lor, îl caută ori de câte ori au nevoie de un sfat sau să îi împărtăşească dascălului lor reuşitele. „Astăzi îmi aştept o fostă elevă. I-am promis că îi dedic întreaga după amiază. Avem multe de povestit“, spune Papi, căutând în jur cu privirea ca şi când ar dori să se asigure că în atelierul său este destulă ordine sau spaţiu pentru a o primi pe tânăra artistă. 

Citiți mai multe !