Asurziți de vaierele Sănătății

Când calci pragul spitalului, ești deja marcat. Jur-împrejur numai suferință, chipuri chinuite de dureri, gemete și sânge – ca în tranșee. Nu știi cum să scapi mai repede de acolo, să ajungi în casa ta, la adăpost, unde durerea devine suportabilă.

Dar boala uneori te doboară. Nu mai ai încotro, te duci ca mielul la tăiere. Îți pregătești banii (cât mai mărunți) pentru omenit tot ce mișcă, apoi îți faci bocceluța de internare, în care se strânge toată teama ta.

Dar dincolo de spaimă și nesiguranță, ți-e GROAZĂ de ce te așteaptă în spital: o mizerie de nedescris, condiții inumane - de parcă sistemul ar vrea să te pedepsească și mai rău, pentru că nu ești pe picioare și trebuie să te aibă în grijă.

La internare, asistenta te ia în primire. Îți dă listă cu ce ai de cumpărat: seringi, ser, perfuzie, medicamente, feșe, pansamente, spirt, vată, tifon și... mănuși chirurgicale, fire de cusut și cleme de prins. Mai rămâne să-ți încropești o masă de operație și să te operezi singur.

„Ce performanțe să mai faci când ajungi în asemenea hal?“, se plâng medicii. „Dacă pacienții n-ar cotiza astfel, n-am mai putea funcționa“, recunosc managerii de spital.

„Suntem o țară de Lăzărești“, a conchis trist un pacient constănțean ajuns la cuțit pentru prima oară în viață. Se aștepta ca după ani de plătit contribuții la bugetul de sănătate, să aibă parte de un tratament minimal care să-i redea sănătatea.
N-a avut norocul ăsta. În timpul operației la fiere a făcut complicații. Acum este mai bolnav decât era când s-a internat.