Constanţa: Alina Alboaei , povestitoarea tradiţiilor naţionale

Ar putea fi profesoară de limba română, dar preferă să fie ghid la Muzeul de Artă Populară, să vorbească vizitatorilor despre tradiţiile şi cultura poporului nostru.

E o tânără frumoasă, sensibilă şi are un chip de copil. Fiecare cuvânt pe care-l rosteşte ascunde sensibilitate. Mama ei o consideră încăpăţânată. Ea se caracterizează romantică. Când e tristă, citeşte poezii. Nichita este unul dintre poeţii ei preferaţi.

Satul din poveşti

A crescut într-o familie de moldoveni autentici, aşa că a trăit într-un mediu veritabil românesc. Îşi aminteşte cu mult drag de vacanţele petrecute la bunici, la Vlăsineşti, în judeţul Botoşani, într-o lume de poveste, care a conservat tradiţiile, de parcă timpul a făcut o buclă şi a uitat acele locuri. „Eu chiar am văzut o ladă de zestre şi odaie exact cum văd acum în poze la Muzeul de Artă Populară“, zâmbeşte Alina.

Vorbeşte cu multă dragoste despre tradiţii, despre familia ei, despre copilărie. Imaginile încă sunt vii. „Ţin minte că într-o vară eram la ţară, la Vlăsineşti, patru generaţii de femei - eu, mama, bunica şi străbunica şi că ele coceau colaci în vatră, mergeau la biserică. Am văzut până şi portul popular tradiţional. Îmi amintesc cu mult drag cum mergeam la câmp, la cules de maci“, rememorează Alina cu nostalgie.

Povestea familiei ei pare desprinsă din poveşti. Mama ei, învăţătoare de meserie, a fost trimisă să predea într-un sat din Botoşani. Aşa l-a cunoscut pe cel care urma să-i devină soţ. S-au căsătorit apoi, iar el a primit loc de muncă la Constanţa, în port. S-au mutat la malul mării.

Lucrează la un roman

De la mama ei, Alina a moştenit pasiunea pentru lucrul cu copiii. Când era mică visa să devină învăţătoare. „Aliniam toate păpuşile şi le dădeam lecţii, le puneam note“, povesteşte tânăra. A luat premiul I din clasa I până în clasa a VIII-a. La grădiniţă a făcut balet, iar mai apoi a cochetat şi cu pianul, dar, în timp, şi-a descoperit marea dragoste - limba şi literatura română.

În liceu a participat la olimpiada naţională de limba şi literatura română şi a luat menţiune. Pentru un om pasionat de limba română, facultatea a urmat în mod logic - Litere, secţia Română - Engleză.

A participat la colocvii studenţeşti la Sibiu şi Iaşi şi a obţinut de fiecare dată premii pentru eseurile realizate.  I-ar plăcea să fie cercetător în domeniul literar şi speră să predea în viitor pentru studenţi, fiindcă e dezamăgită că relaţia elevilor cu profesorii s-a deteriorat.

Acum lucrează la un roman, despre care nu vrea să spună prea multe, din modestie. „Mă inspir din realitate, dar prelungirea e ficţiune. Cred că va fi un roman realist, dar foarte comic“, spune Alina.

Întrebări şi răspunsuri

Ce te întreabă cel mai des străinii care vizitează muzeul?

Îmi place mult să le povestesc despre obiceiuri, pleacă fermecaţi de cultura românească. Le plac foarte mult costumele noastre. Americanii întreabă despre ouăle încondeiate dacă-s de lemn şi sunt foarte uimiţi când le spun că sunt adevărate. Icoanele pe sticlă au şi ele mare succes, pentru că prezintă o altă perspectivă asupra sfinţilor, asupra bisericii, a religiei.

Ţi-ar fi plăcut să trăieşti în altă ţară?

Într-o zi, un american de la Muzeul Smithsonian, din Statele Unite ale Americii, mi-a lăsat o carte de vizită şi mi-a propus să-l caut dacă vreau să lucrez acolo. N-aş pleca în altă ţară. Pot face multe lucruri acasă. În plus, am o identitate naţională foarte bine stabilită.