Constanţa: 20 martie, ziua poetului Ovidiu

Născut şi crescut pe crestele munţilor, poetul latin avea să doarmă somnul de veci aproape de valurile mării. Deşi nu i-a îndrăgit niciodată pe geţi, în poezia sa numindu-i „barbari de viscol doborâţi“, aceştia i-au păstrat o vie amintire de-a lungul mileniilor.

În Constanţa, oraşul în care a murit, dar şi în Sulmona, oraşul în care s-a născut, Ovidiu are o statuie. În vechiul Tomis, statuia e singurul punct de atracţie. Turiştii se opresc pentru o clipă şi se roagă pentru poetul care s-a stins de dor, departe de însorita Italie. 

Demolată de mai multe ori şi apoi repusă pe soclu, statuia marelui poet roman exilat la Tomis a avut parte de mai multe restaurări, ultima fiind efectuată în urmă cu câţiva ani.

O copie fidelă a statuii, la Sulmona

Statuia lui Ovidiu a fost comandată de municipalitatea constănţeană şi inaugurată în luna august a anului 1887, la aniversarea a zece ani de la proclamarea Independenţei de Stat a României, în piaţa publică a oraşului, care pe atunci se numea Piaţa Independenţei. O copie fidelă a statuii a fost inaugurată în anul 1925 la Sulmona, oraşul în care s-a născut Ovidiu.
Statuia realizată din bronz, înaltă de 2,60 de metri, a fost realizată de Ettorre Ferrari, după un proiect iniţiat de Remus Opreanu, primul prefect al Constanţei. Chipul lui Ovidiu a fost realizat după o stampă veche, întrucât nu au existat imagini cu chipul marelui poet latin. Poetul este sculptat în poziţie meditativă, îmbrăcat în togă romană.

Poziţia iniţială

Iniţial, Ovidiu stătea cu spatele la moschee, fiind instalată cu faţa spre nord. Din anul 1921 ea îşi păstrează amplasamentul. Statuia a avut de suferit în timpul războaielor balcanice (1910-1912), dar şi în Primul Război Mondial, fiind dărâmată după soclu. A zăcut trei ani în subsolul Primăriei Constanţa (în prezent Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa), fiind salvată de la topire de ofiţeri germani.

Placa de marmură fixată pe frontispiciul statuii redă bilingv (română şi latină) un epitaf scris de Ovidiu: „Sub această piatră zace Ovidius, cântăreţul/ Iubirilor gingaşe, Răpus de-al său talent/ O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, / Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.“

Pentru scrierile sale, Ovidiu a fost încoronat de multe ori cu râvnita cunună de iederă a poeziei. La Tomis şi-a scris Tristele şi Ponticele pe care le-a trimis la Roma.

Prin intermediul poeziilor cerea îndurare regimului care l-a exilat departe de ţara sa. La Tomis a fost exilat de împăratul Augustus. „Se pare că a fost victima unui complot privind familia imperială la care nu se ştie dacă n-a participat“, spune Constantin Chera, Şeful Secţiei Monumente teritoriu din cadrul Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa.

Exilat în vechiul Tomis în anul 8, Ovidiu găsea un oraş dezvoltat, sub stăpânire romană. Cât timp a fost exilat, a participat la viaţa civilă, militară, culturală şi economică a urbei.

A descris Dobrogea

Este primul poet care a cântat şi a descris o regiune din România, şi anume Dobrogea. Pe lângă semnificaţia lor profund umană, scrisorile din exil au şi o valoare documentară. În ele se găsesc informaţii privind locuitorii Dobrogei antice.

„Mormântul lui Ovidiu poate fi oriunde“

Poetul a stat în exil vreme de 8 ani. În anul 18 după Hristos (după alţii, anul 17), cel mai mare latin se stinge departe de ţară. Nu se ştie dacă marele poet a fost incinerat sau doar înmormântat. „La vremea respectivă, în secolul I, erau două rituri de înmormântare: de incineraţie şi de inhumaţie. Expertul arheolog Constantin Chera spune: „Poate l-am descoperit, dar nu am ştiu că este al lui. Mormântul lui Ovidiu poate fi oriunde…“