Şapte ani de la moartea baschetbalistului constănţean Toni Alexe

Astăzi se împlinesc 7 ani de la moartea baschetbalistului constănţean Toni Alexe. El a murit într-un tragic accident auto la intrarea în Sinaia. În toamna lui 2005, anul în care a murit, urma să plece în Statele Unite ale Americii.

În fiecare dimineaţă, mama lui, Maria Horchi, se trezeşte la şase fără un sfert: ora la care copilul ei a murit. „Nu pun niciodată ceasul. Exact la ora asta eu mă trezesc. Zi de zi. De cinci ani aprind lumânări la ora asta“, ne-a povestit ea n urmă cu doi ani.
Cifra 21 nu i-a purtat noroc lui Toni, însă cele mai importante evenimente din viaţa lui se leagă de această cifră. Pe data de 21 decembrie 1969 s-a născut, s-a căsătorit pe 21 august 1993, iar în fatidica zi de 21 ianuarie 2005 a murit.
Accidetul mortal s-a petrecut în timp ce Toni se întorcea acasă după un meci susţinut la Ploieşti. „Eu am vrut să mă duc la meci, dar el mi-a zis la telefon «Mamă, să nu vii că antrenorul te bagă în cantonament»“, a povestit mama lui pentru Adevărul Constanţa. Culmea este că nici nora mea nu a ajuns la meci, avea de dat un examen“, îşi aminteşte femeia. „Dimineaţă, la ora 6,20 m-a sunat nora şi mi-a dat cumplita veste: murise la şase fără un sfert“, îşi aminteşte mama lui Toni.

Urmau să plece în America

Toni Alexa voia să se retragă după meci din activitatea competiţională. Împreună cu soţia Liana şi cu fata Paula depusese cerere pentru Loteria Vizelor. Cumnata lui şi soacra lui Toni erau deja în America. „În toamnă trebuiau să plece şi ei, în septembrie. Dar aşa i-a fost, să moară în accident“, spune mama.
Mama lui crede că Toni a adormit la volan. Pentru prima dată după un meci a plecat direct spre casă, La Oradea, fără să mai sărbătorească victoria cu colegii. Urma să străbată 600 de kilometri. Era uscat pe jos şi, ciudat, Toni nu purta centura de siguranţă pentru prima dată de când se afla la volan. În urma impactului, volanul i-a perforat o coastă, iar coasta i-a tăiat aorta. A murit pe loc.

L-a moştenit pe tatăl său

Dragostea pentru sport a moştenit-o de la tatăl său, Ion Alexe, care a jucat fotbal. Micuţul Toni îl însoţea pe tatăl său pe terenul de fotbal, dar şi pe cel de handbal sau de rugby. Într-o bună zi, învăţătoarea i-a spus mamei: „Duceţi-l undeva, că are atâta energie că nu poate să stea liniştit 50 de minute“, îşi aminteşte mama.