Oameni de Cuvânt

În demoralizarea generalizată, ziua de 27 februarie ar fi tins spre neobservare dacă o colegă mai atentă n-ar fi ţinut contul: „Împlinim 3 ani de la înfiinţare!“. Ne-am scuturat ca la un duş rece. Da, împlinim 3 ani de când Adevărul a decis să acorde Constanţei o atenţie specială. I-a dedicat un site, un ziar gratuit, apoi o ediţie regională în ziarul naţional.

Vremurile în galopantă degradare determină schimbări de planuri, regândiri de strategii, răsturnări de situaţie. Ne acomodăm, şi noi, din mers.

Un ziar este un loc de muncă aproape ca oricare altul. Şi aici sunt suferinţe, lupte cu decizii neinspirate, pretenţii trăznite, măsuri haotice sau absurde. Provocarea constantă e să le depăşim cu succes, în fiecare zi. Adăugaţi ritmul sufocant, priza permanentă, competiţia 24 ore din 24 şi faptul că trebuie să dăm zilnic măsura muncii noastre, care trebuie să fie mereu altfel, mereu mai bună decât a celorlalţi.

Aşa că în 3 ani am învăţat cât alţii în 30. Am aflat că povestea din spatele poveştii este mai dramatică decât ştirea în sine şi că oamenii vor să găsească răspuns la întrebarea „de ce?“. Am descoperit întâmplări la care nici nu gândeam şi am cunoscut personaje care merită să fie eroi de roman. Ne-am bucurat pentru reuşite, ne-a lăcrimat sufletul pentru dureri. Am plâns şi am râs, ne-am distrat şi am muncit la cote maxime. Avem deja amintiri de neuitat. Ziarul ne-a fost casă, iar zilele ni s-au măsurat în ediţii. 

Mulţi întreabă acum ce se mai întâmplă cu Adevărul, dacă mai rezistă sau se transformă şi el, cedând presiunii vremurilor, într-un ziar exclusiv online. Ce pot să afirm cu certitudine este că nu ştiu. Am învăţat de mult că nimic nu este bătut în cuie, că imposibilul de ieri devine inevitabilul de azi. Se schimbă inclusiv librăria, care va funcţiona sub altă formă, vom vedea care. Veştile rele au culminat zilele trecute cu cea a pierderii unui coleg, librarul Aurelian, băiatul de 24 de ani cuminte şi muncitor, care a cărat timp de 3 ani stive de cărţi cât el de mari.

Dar de ajuns cu gândurile negre, am strâns prea multe zile proaste. Trebuie să fim la înălţimea ocaziei, cea a aniversării a 3 ani de muncă a unor oameni, armonizaţi într-o Echipă; unii dintre ei au ales între timp alt drum, unde vor face treabă la fel de bună. Din respect pentru tot efortul lor până la uitare de sine, trebuie să ridicăm privirea către cer, nu doar încruntaţi. Ci zâmbind măcar primăverii care promite, ca în fiecare an, că soarele va dezgheţa sloiurile din suflete.

Şi pentru că dincolo de marketing şi investiţii, izbânzi şi eşecuri, promisiuni şi cuvinte scrise sau doar aruncate în vânt, orice întreprindere înseamnă oameni, tuturor celor care au muncit cu tot sufletul ca ediţia de Constanţa „să dea clasă“ şi tuturor celor care ne urmăresc le urăm să se bazeze întotdeauna pe principiul Adevărului. Iar el nu-i va părăsi niciodată.