Constanţa, ce-ţi mai place Mazăre!

Speranţă, uimire, neîncredere, confirmare. Stările au caracterizat ambele tabere, pro şi anti Mazăre, la alegerile locale. Alegeri la care un oraş de talia Constanţei, în care locuitorii se dau anti Mazăre, s-a dovedit profund măzărist.

Însuşi primarul veşnic al Constanţei a dovedit că se temea de aceste alegeri. Nu l-am văzut zâmbind în ultimul timp, iar în campania electorală a fost o umbră a dansatorului de samba. Era sobru şi încruntat, pus pe gânduri şi iritat.

La deschiderea urnelor s-a închis în sediul de campanie şi n-a mai ieşit decât când a auzit că scorul îi este favorabil. Figura lui era mai degrabă a unui om extenuat de tensiune. Făcuse un tur de forţă în ultimul timp, cu atâtea acţiuni pe care altfel nu le face nici într-un an: inaugurări, vizite, lansări. „Nu voiam să câştig cu un scor mic“, a explicat. Dar a avut el scoruri şi mai mici.

Probabil simţea că mandatul ăsta „a comis-o“ cu întreţinerea exorbitantă, cea mai scumpă din ţară, plătită de constănţenii lipsiţi discreditar de subvenţionarea naţională. A mai comis-o şi cu Cazinoul, marea durere şi ruşine a Constanţei. Nu trece om pe faleză fără să privească a jale cum fala oraşului a ajuns o ruină. Toţi clatină din cap şi trec mai departe mâhniţi şi deopotrivă indignaţi. Este revoltătoare soarta celui mai frumos edificiu de la malul mării, simbol al Constanţei.

Dar „Nu repar Cazinoul! Mai bine dau banii la bătrâni“ - şi-a menţinut părerea primarul care adună voturi de prin mahalale. De-ar vota Cazinoul, de-ar vota celelalte clădiri de patrimoniu lăsate în paragină, parcurile distruse, străzile şi trotuarele nereparate, bereta roşie a primarului - pe care mai nou o poartă penibil şi nişte pensionare – ar fi trimisă la recuzita trecutului.

Aşa, au votat puii de găină, punga de făină şi sticla de ulei pentru care se îngrămădesc pensionarii. Unii bătrâni nici nu au nevoie de ele, iar copiii lor îi roagă să nu se mai umilească la acele cozi. Alţi bătrâni sunt supăraţi paradoxal că au pensie mai mare şi nu se califică pentru a primi pachetul lui Mazăre. Tot copiii le cumpără alimentele şi le dau ca din partea primarului, ca să aibă linişte cu bătrânii lor. Mazăre a prins slăbiciunea rumânului şi profită de ea cu succes.

Şi au mai votat tinerii, noul val, pentru care el este model, cu atitudinea lui şi stilul lui de viaţă. Păcat că nu e şi gospodar al Constanţei, ci doar al Mamaiei.

Mazăre este la al patrulea mandat şi cunosc atât de mulţi oameni care nu l-au votat niciodată. Sunt oameni care nu vor alimente de pomană, nu au cum să bată noaptea cluburile pentru că ziua muncesc şi care se simt stânjeniţi când îl văd lăţindu-se pe micul ecran cu eleve de liceu.

Există două soluţii ca aceşti oameni să se simtă reprezentaţi de Mazăre: ori primarul să îşi dorească un electorat calitativ şi nu doar cantitativ; ori oamenii să îşi însuşească alt standard, tabloid, de gândire, prin care să se convingă singuri că „ce ne mai place primarul“. Pentru că vrând-nevrând, o să petrecem 16 ani din viaţă cu Radu Mazăre.

Pentru a-i consola, acestora din urmă le spunem că există totuşi un bine. O axă politică de aceeaşi culoare Bucureşti – Constanţa va fi o Autostradă a Soarelui pe care vor circula în viteză fonduri guvernamentale. Şi vom vedea dacă, în condiţii prielnice şi cu mintea de acum, Mazăre poate să-şi depăşească statutul de primar al gloatelor.