Vieţuitoarele Dunării, în pericol

Scăderea cotelor apelor Dunării are un impact negativ atât asupra vieţuitoarelor, cât şi a vegetaţiei. Meteorologii prognozează ploi abia la sfârşitul lunii.

Dunărea a înregistrat în ultimele zile cele mai mici cote din ultimii cinci ani. Şi prognozele nu-s deloc optimiste, nivelul fluviului continuând să scadă şi în această săptămână. Peştii şi vegetaţia de apă sunt greu încercate în această perioadă.

Specialiştii spun că este vorba de o succesiune de fenomene naturale şi că natura are darul de a se reface singură, cu excepţia cazurilor când nu intervine omul în mod brutal. În momentul în care va ploua, debitele Dunării se vor echilibra în mod normal.

Întrebarea biologilor este cât tip va ţine această secetă. „Ar trebui să ne obişnuim cu astfel de fenomene, care se petrec tot mai des. Inundaţiile şi secetele sunt rezultate ale schimbărilor climatice. Mediile multianuale probabil că nu se vor schimba sensibil de la an la an, dar fenomenele extreme vor fi mult mai des întâlnite“, spune Orieta Hulea, coordonator regional Program Dunăre din cadrul organizaţiei WWF România (World Wide Fund for Nature).

De ce mor peştii

Odată cu scăderea nivelului apei, se restrâng şi ochiurile de apă unde trăiau vieţuitoarele. Cel mai mult au de suferit peştii, amfibienii şi scoicile.
Nu putem spune că o specie este mai vulnerabilă decât alta, iar peştii au capacitatea de a se proteja şi de a se adăposti pe fundul apei, acolo unde găsesc condiţii mai bune de vieţuit.

Dunărea, fiind o apă curgătoare, nu ridică probleme cu cantitatea de oxigen din apă. Însă, în Delta Dunării, peştii sunt mult mai vulnerabili întrucât nivelul oxigenul din apă scade şi ca urmare a dezvoltării vegetaţiei. Aşa apare fenomenul de hipoxie a peştilor în cazul în care seceta este prelungită.
Un an similar din punct de vedere al secetei a fost 2003, când apa în Deltă măsura 30 – 50 de centimetri.

Scoicile sunt cele mai vulnerabile, întrucât odată cu retragerea apelor, ele rămân pe mal, unde se descompun. „Ele nu pot ţine pasul cu retragerea apei şi astfel ele încep să se descompună“, spune Orieta Hulea.

În undiţă se prind doar guvizi

Pe marginea apei găseşti din ce în ce mai puţini pescari. Pentru că şi aşa nu are altă activitate, pensionarul Gheorghe Grosu vine zilnic să dea cu undiţa la peşte. Nu mai prinde decât guvizi. Peştii cei mari şi buni – crapii - s-au retras spre mijlocul fluviului, la apă adâncă.
De astă-primăvară, Dunărea a scăzut cu patru metri. „Era umflată până la primul cheu“, spune el şi arată cu mâna la o distanţă de peste zece metri înălţime, aproape de faleza oraşului. 

Deocamdată, în Deltă nu s-au semnalat mortaltăţi piscicole. „Debitul de primenire al bazinelor acvatice naturale este mai mic, alimentarea acestor bazine este mai anevoioasă. Singurul pericol este, deocamdată, pentru peştele aglomerat, care este «abordat» mai uşor de cormorani şi de pescari“, spune Grigore Baboianu, guvernatorul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Îndiguirile din lunca Dunării se răzbună

Nivelul fluviului Dunărea ar fi rămas constant dacă nu s-ar fi făcut îndiguirile din Lunca Dunării începând cu anii '50. În total, au fost secate 700.000 de hectare de teren. Rolul terenurilor inundabile era acela de a menţine un nivel constant al fluviului. „Era un echilibru. În perioadele dintre viituri ele realimentau Dunărea cu apă, iar în cazul unor debite mari preluau surplusul de apă“, conchide Orieta Hulea.