Ziua în care dobrogenii au devenit români
0
Data de 23 noiembrie 1878 este ziua de „naştere“ a Dobrogei, în care a căpătat statut de provincie a României. Cu 133 de ani în urmă, ziua de 23 noiembrie a fost cea mai frumoasă pentru dobrogeni: reveneau la teritoriul patriei-mamă, România.
Naţiile Dobrogei s-au bucurat fiecare după cum le este firea: grecii au
organizat marea sărbătoare, armenii au pus umărul, iar musulmanii şi
evreii s-au pus pe rugat. Armata a străbătut oraşul pe muzică de
fanfară, iar oamenii au ieşit în stradă, împodobind oraşul cu
administraţie provizorie rusă şi care purta încă denumirea turcească:
Küstendge - Constanţa de astăzi.
Călătorie în timp
„Iluminaţiunea de astă-noapte a fost strălucită. Nenumăratele stindarde
şi lampioane împodobeau străzile astfel încât oricine ar fi putut crede
că se află în Bucureşti, în zilele de sărbătoare naţională. Entuziasmul a
fost cu atât mai mare, deoarece serbarea s-a făcut într-un mod spontan
şi absolut liber.
O manifestaţiune impunătoare s-a făcut din partea coloniei elene. Pe la
ora cinci seara, o mare mulţime de elevi veniră cu muzica militară rusă
dinaintea reşedinţei prefectului şi timp de o oră muzica n-a încetat a
cânta diferite marşuri de bucurie. În acelaşi timp răsunau strigări
entuziaste pentru îndelunga viaţă a Majestăţii sale Regale şi a Doamnei
Românilor.
Cortegiul a pornit apoi spre piaţa principală a oraşului, unde se
ridicase un frumos arc de triumf cu portretul Domnitorului şi cu
inspecţiune patriotică, dedicată de elenii din Constanţa frăţiorilor
români. Manifestaţiunea a durat până târziu în noapte. Colonia armeană
şi celelalte asemenea au contribuit a mări veselia generală. Casele
consulilor erau frumos iluminate, cu străzile pline de lume în haine de
sărbătoare. Nu se poate descrie această incomparabilă serbare, datorate
în cea mai mare parte coloniei elene, dar la care a luat parte toată
poporaţiunea. Toate acestea s-au făcut în prezenţa singurei autorităţi
române civile, găsindu-se oraşul în cea mai deplină ordine“. Aşa este
consemnat în presa vremii marele eveniment de la Constanţa, readus la
lumina tiparului de istoricul Stoica Lascu.
Primul prefect al Constanţei, Remus Opreanu, relata pentru posteritate
ce se întâmplase ziua: „Cu ocazia luării în posesie a districtului
Constanţa, a avut loc la biserica greacă un Te Deum la care au asistat
autorităţile locale ruse, reprezentanţi ai puterilor străine, cetăţeni
din toate clasele. Entuziasmul era foarte mare şi se citea pe toate
feţele. Tot oraşul era în picioare; stindarde tricolore, ghirlande de
flori şi diferite ornamente împodobeau casele. Am fost însoţit de popor,
în strigăte de urări entuziaste, până la localul conacului (n.red. -
sediul fostei administraţii otomane, situat pe locul unde este Colegiul
Naţional Mihai Eminescu), unde trebuia să procedăm la primirea
autorităţilor. Pe când delegaţiile diferitelor naţionalităţi îşi
depuneau omagiile (…), în templele lor, mahomedanii şi evreii înălţau
rugi către Cel Atotputernic, cerând înalta Lui protecţiune pentru
România. Ziua de astăzi va rămâne înscrisă pentru viitor, ca o zi de
fericire, pentru această nouă Românie. Atât de mare era entuziasmul“.
Salt în prezent
La 133 de ani de la măreaţa zi a reintegrării Dobrogei la statul român,
sărbătoarea nu mai stârneşte niciun entuziasm pentru localnici.
Întrebaţi despre însemnătatea zilei, trecătorii grăbiţi şi aşternuţi pe
gânduri ridică din umeri: „Parcă am auzit ceva… Ceva cu revenirea la
patria-mamă? Da, ziua ar trebui sărbătorită mai cu fast, pe străzi, prin
şcoli, mai multe emisiuni frumoase la televizor. Dar uite că nici
vremea nu ne ajută să serbăm ceva, la cât e de frig afară“.
Cronologic, la 14 noiembrie 1878, trupele româneşti au intrat în
Dobrogea trecând Dunărea pe la Brăila şi îndreptându-se spre Măcin. La
23 noiembrie 1878, administraţia românească s-a instalat în Constanţa,
Dobrogea devenind astfel oficial provincie românească.
De câţiva ani, oficialii locali încearcă - la îndemnul istoricilor - să
resusciteze această sărbătoare a Dobrogei pentru a-i reda strălucirea
cuvenită. Comunităţile organizează serbări şi adunări populare,
instituţiile de cultură vernisează expoziţii, iar oficialităţile
desfăşoară seminare şi recepţii.
Semnificaţia datei de naştere a Dobrogei ca provincie românească nu este
însă consemnată nicăieri în onomastica edilitară. Aceasta este şi o
nemulţumire a istoricilor, care ar vrea ca ziua de 23 noiembrie, ce a
fost posibilă datorită Războiului de Independenţă din 1877, să îşi aibă
locul în calendarul urbei.
Românizarea uitată a Dobrogei
„Ziua Recunoştinţei Dobrogenilor“ au încercat unii notabili să o
denumească, dar titulatura nu a fost încetăţenită. Specialiştii în
istoria locurilor s-ar mulţumi cu păstrarea denumirilor vechi ale unor
pieţe şi străzi, care astăzi sunt schimbate sau chiar pierdute.
„Pe vremuri, Constanţa avea o Piaţă a Independenţei, care este actuala
Piaţă Ovidiu. În faţa Muzeului de Artă Populară era chiar Piaţa 23
Noiembrie, care actualmente nu mai are nicio denumire. Bulevardul Tomis
purta numele Regelui Carol, aşa cum se chema şi Piaţa Unirii. Strada
Rahovei nu mai există, strada Smârdan mai are doar câteva case, la fel
şi strada Griviţei. Este păcat că tocmai această mare sărbătoare a
Dobrogei nu mai este întipărită în viaţa oraşului. Memoria colectivă ar
putea fi ajutată să-şi păstreze reperele“, este de părere Constantin
Cheramidoglu, cel mai vechi arhivist constănţean.
Se încarcă comentariile...
