Constanţa: Chirpicarii din Făurei (GALERIE FOTO)
0
Singura sursă de venit a oamenilor din satul constănţean sunt cărămizile de lut. Sărăcia domneşte la Făurei. Pe frunţile brăzdate de vreme şi arse de soare ale oamenilor nu se mai zăreşte niciun zâmbet. Luptă să supravieţuiască.
Aproape o mie de suflete trăiesc în satul din sudul judeţului, de lângă Băneasa. Unii se declară turco - tătari, alţii spun că sunt ţigani. Acolo, timpul parcă s-a oprit în loc. Doar câte o antenă parabolică şi câte o maşină care răscoleşte praful de pe uliţe dau de veste că tehnologia a pătruns şi în aşezarea uitată de lume.
Centrul satului e la cişmea. De acolo îşi iau oamenii apă, acolo copiii se scaldă, tot acolo se adapă şi animalele, în apa murdară. Femeile spală rufele tot la cişmea.
În aer sunt peste 30 de grade Celsius, iar oamenii cară apă cu cobiliţa. „Ni se îmbolnăvesc copiii, că apa nu-i bună de băut! Nu ştim ce să mai facem!“, se plânge o femeie din sat, cocoşată de greutatea găleţilor pe care le poartă pe umeri. De ani de zile, în campaniile electorale, oamenilor li se promite că vor avea apă în sat. În zadar.
„Facem copii pe bandă rulantă“
Atunci când cineva străin calcă în colbul uliţei, oamenii se adună ca la spectacol ca să-şi spună oful. Sunt săraci, iar uneori n-au după ce bea apă. Nimeni nu-i mai ia la lucru. „Aici parcă am fi pe altă lume! Noi suntem buni de muncă. Băiatul meu are 22 de ani şi n-are unde să meargă la muncă“, se plânge Iaşar Salim, o femeie de 40 de ani, din Făurei. Au auzit şi ei de criza economică. „De când toată lumea vorbeşte de criză, nici noi nu mai avem de lucru. Mai mergem cu ziua, mai lucrăm în construcţii, la Bucureşti, dar acum nimeni nu ne mai angajează“, spune Givan Iaşar, un tânăr de 26 de ani.
„Dar din ce trăiţi?“ - e întrebarea pe care şi-ar pune-o oricine. „Facem copii ca să luăm alocaţie! Aşa, ca pe bandă rulantă!“, răspunde privind în gol o femeie la vreo 40 de ani. Acolo, în fiecare familie trăiesc vreo cinci - zece odrasle. La 14 - 15 ani, fetele sunt bune de măritat, aşa că ciclul se reia.
Bani din pământ
Săraci din cale-afară, oamenii din Făurei se reîntorc la îndeletnicirile vechi. Frământă pământul. În arşiţa verii, ei fac chirpici. N-au auzit ei că e material ecologic, nici nu ştiu ce-i aia, dar în sat asta e îndeletnicirea de bază. E cel mai ieftin material de construcţie. Nu câştigă mare lucru, dar nici nu mor de foame.
Stau la soare de dimineaţă până seara şi frământă lutul pe care îl aşează apoi în forme. Reţeta e simplă. „Punem pământ galben, apoi paie de grâu în apă. Frământăm cu picioarele sau cu sapa, şi apoi punem în formă“, explică Anife Aişar, o femeie de 40 de ani, care frământă de zor pământul.
Meserie de bază
În Făurei, toată lumea ştie să facă chirpici. Din moşi - strămoşi. „Aici ne-am născut şi asta am văzut la părinţii noşti. Facem asta de mici! Dacă au solicitări din satele vecine, merg şi acolo, pentru că scot bani din asta“, spun oamenii din sat. Forma de lemn în care este aşezat pământul frământat trebuie să aibă anumite dimensiuni: 40 de centimetri lungime, 25 de centimetri lăţime şi 13 centimetri înălţime, explică Iusmen
Chenan şi Cadrie Salim fac chirpici la marginea satului, lângă pădure. Acolo găsesc tot ce le trebuie: spaţiu şi materii prime: pământ galben şi apă scoasă din fântână. „Paiele le aducem de la câmp, cu căruţa. Acum facem chirpici pentru noi, că vrem să mai construim o cameră, dar facem şi pentru alţi oameni şi îi vindem“, spune Chenan. Nevasta lui nu vorbeşte limba română şi nici copiii, Sedan şi Geaner, de şase şi patru ani. Micuţii sunt şi ei de ajutor şi sunt murdari de pământ din cap până-n picioare.
Pentru chirpicari, sezonul începe imediat ce se încălzeşte afară. Au nevoie de soare pentru ca lutul să se întărească şi să fie tocmai bun de construit. O cărămidă se vinde cu 30 – 40 de bani, uneori şi mai puţin.
Se încarcă comentariile...
