Casinoul Constanţa - legendă şi frenezie

la doi paşi de Acvariu, în imediata apropiere de Căpitănia portului.De pe promenadă nu se poate decât intui valoarea Casinoului. Trei uşi, mari, de aproximativ trei metri înălţime sunt

la doi paşi de Acvariu, în imediata apropiere de Căpitănia portului.
De pe promenadă nu se poate decât intui valoarea Casinoului. Trei uşi, mari, de aproximativ trei metri înălţime sunt primul indiciu despre măreţia clădirii. Prima intrare, cea din stânga găzduieşte barul, iar când Casinoul îşi desfăşura pe deplin activitatea, cel mai probabil că se intra pe uşa din mijloc, unde era un foaier imens. Spre dreapta este o scară imensă şi elegantă, deasupra căreia tronează un candelabru, înalt de circa 5-6 metri şi de aproximativ o tonă greutate. Scara iniţială se desparte în două, pentru a urca spre etaj, unde se află sala de spectacole şi sala de jocuri.

Săli de joc la etaj
Primul lucru care-ţi ia ochii, cum ajungi la etaj, sunt vitraliile, frumos colorate, pe care scrie "Casino 1910". Drept în faţă este sala de spectacole, la dreapta, sala de jocuri, iar la stânga este o terasă mare, cu vedere spre promenadă. Sala de spectacole, unde probabil se desfăşurau şi spectacole de cabaret, are un vitraliu uriaş pe dreapta şi o pictură mare pe peretele opus. Aici sunt rânduri de canapele aşezate "în cascadă", mai înalte sus, ajungând până la nivelul scenei şi cu mese în faţa fiecărei canapele. Sala de jocuri, imediat lângă, oferă nişte privelişti minunate cu marea şi cu navele din larg. Deşi lipsit de activitate, acum, deşi puţin trist, pentru că nu mai găzduieşte animaţia de odată, Casinoul te face să te gândeşti la toate lucrurile la care au fost martori pereţii, la toată perioada anilor 1910-1920, când aristocraţia era încă în vigoare, când casinourile erau frecventate regulat, iar fracurile şi rochiile de seară ofereau o senzaţie aparte.

Legenda spune...
Pe lângă istoria oficială a Casinoului, am descoperit şi o legendă interesantă. Se spune că el ar fi fost construit de către un navigator care a avut o fată ce a murit de la o foarte fragedă vârstă, 17 ani. Astfel, el ar fi ridicat Casinoul pentru tineri, ca ei să se distreze aşa cum fiica lui nu a mai apucat. Se mai spune că, dacă priveşti Casinoul de sus, el ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar avea formă de mormânt. Se mai spune că, dacă te uiţi atent la uşa de la intrare, vezi două capete de berbec (ornament ce se putea găsi pe dricurile de demult). Oficial, Casinoul a fost construit în 1909 şi inaugurat în 1910. Designul său a fost realizat de arhitectul Daniel Renard, care a făcut primul proiect în 1903, iar în 1905 arhitectul Petre Antonescu a venit cu un al doilea proiect, însă a fost preferat proiectul lui Renard. Casinoul a fost, decenii la rând, singurul element al stilului arhitectonic "art nouveau", stil uşor de recunoscut datorită liniilor curbe. Acest lucru este lesne de recunoscut la Casino, împreună cu o altă caracteristică a stilului, folosirea curbelor deschise, de tipul hiperbolei şi parabolei, care conferă dinamism şi "ritm". Toate formele folosite convenţional sunt redesenate pentru a părea "vii", conferind un sentiment de mişcare. Între 1985-1987, clădirea a fost renovată şi mobila a fost complet schimbată. Casinoul are bar de zi, bar de noapte, restaurant, două terase, pe lângă impozantele săli de spectacole şi de jocuri. Totuşi, pentru a-l readuce la fosta splendoare e nevoie ca instituţiile abilitate să aibă mare grijă de el.