Carla Ghengeaua, medic SMURD: „Pentru fiecare pacient am luptat până în ultimul moment“

Dr. Carla Ghengeaua salvează vieţi de aproape un deceniu, ca medic la urgenţă. De trei ani s-a alăturat echipei SMURD Constanţa. Spune că şi-a dorit dintotdeauna să salveze vieţi. A absolvit Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa după care a urmat cursurile Facultăţii de Medicină.

Întrebată care au fost cazurile care au marcat-o spune că „fiecare intervenţie are dramatismul ei. Noi nu renunţăm niciodată la luptă. Pentru fiecare pacient am luptat până în ultimul moment. Facem tot ceea ce este omeneşte posibil. Vorbesc la plural pentru că nu doar eu sunt în echipă. Am nişte oameni minunaţi alături de mine“, mărturiseşte medicul.

A intrat într-un spaţiu de 30 de centimetri

Ultimul caz mai deosebit la care a intervenit a fost duminică. Un adolescent de 15 ani, George Toader, a rămas prins între zidurile clădirii liceului Liceului „Ovidius“ şi cele ale unui atelier în timp ce încerca să sară de pe o clădire pe alta. Nu şi-a calculat bine saltul şi astfel a alunecat în spaţiul îngust de 30 de centimetri.

Prietenii lui au sunat imediat la 112. Din echipajul SMURD sosit la faţa locului a făcut parte şi dr. Carla Ghengeaua. „Era prizonier în acel spaţiu îngust, de vreo 30 de centimetri. Băiatul avea fracturate ambele membre inferioare. Avea chinuri groaznice“, spune medicul.
Medicul SMURD a fost nevoit să se strecoare între cele doi ziduri ca să vadă care este starea rănitului atât cât i-a permis spaţiul de manevră. Apoi, i-a pus atelele şi l-a sedat. „Ţipa de durere copilul şi trebuia să îi calmăm durerea, de asta a trebuit să intervenim“, spune medicul. La terminarea misiunii, cei prezenţi i-au aplaudat pe medici şi pompieri pentru salvarea adolescentului.  

Disperarea din ochii unui rănit

Un caz a marcat-o foarte mult. În urmă cu câţiva ani a salvat un tânăr de la moarte. „Băiatul avea ambele picioare retezate de tren. L-am văzut de departe. Se zărea doar carne însângerată. Ne-am zis atunci: «Nu mai avem ce să-i facem!», însă atunci când ne-am apropiat am văzut că trăia. Băiatul era conştient şi a ridicat spre mine ochii. Avea nişte ochi mari, albaştri, disperaţi. Nu voi uita niciodată privirea aceea, ochii aceia disperaţi. Am reuşit să-l stabilizăm şi l-am transportat la spital“, povesteşte medicul.

Însă nu în toate situaţiile a obţinut ceea ce au dorit. Însă atunci când reuşeşte să salveze un om are cea mai mare satisfacţie.

Nu ar face altceva

Medicul nu aşteaptă recunoştinţă din partea celor pe care i-a salvat. „Nu este nevoie de aşa ceva. Faptul că reuşim să salvăm o viaţă reprezintă pentru noi cea mai mare bucurie“, mărturiseşte medicul.

Nu ar putea să facă altceva. „Poate doar într-un domeniu conex, cum ar fi terapia intensivă“, spune ea.