„Vânătorii de securişti“ se întorc: sapă la colonia de muncă de la Periprava căutând rămăşitele unor foşti deţinuţi politici. Acolo, şef a fost torţionarul Ficior
0
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca au început de azi, 25 mai, până sâmbătă inclusiv, o investigaţie arheologică în localitatea Periprava, din comuna tulceană C.A. Rosetti, sperând să găsească şi dezgroape rămăşiţelor pământeşti ale unor foşti deţinuţi politici, morţi în penitenciarul din apropiere.
Prima campanie de cercetări arheologice a avut loc în septembrie 2013. Acolo, în perioada 1959-1964 au fost îngropaţi mulţi foşti deţinuţi politici morţi în colonia de muncă de la Periprava.
Locul că în acea zonă ar fi îngropaţi foşti deţinuţi politici a fost stabilit după multe discuţii cu bătrânii satului şi cu foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. Acum, acolo, pe pământ nu este niciun semn care să îţi spună că sunt morminte şi că acolo e cimitir. Însă, în urma săpăturilor din septembrie 2013 s-au găsit 8 morminte, iar 5 dintre ele dezvelite şi cercetate.
”Patru dintre defuncţi erau depuşi în sicrie confecţionate din material lemnos, iar unul a fost înhumat fără sicriu. Asupra rămăşiţelor defuncţilor nu s-a descoperit inventar funerar. După cercetare, toate scheletele au fost protejate prin acoperirea lor cu folie, iar şanţurile arheologice au fost astupate până la nivelul actual de călcare”, se arată într-un comunicat de presă dat de IICCMER.
Scurt istoric
La începutul anilor ’50, în satul tulcean Periprava a existat o secţie a Formaţiunii Chilia care din 1 iulie 1957 a devenit o închisoare de sine stătătoare, denumită în acte ”Formaţiunea 0830”. Noua închisoare a fost creată ca să se construiască un dig pe o lungime de 16,5 km între localităţile Periprava şi Sfiştofca, dig care să protejeze de inundaţii terenurile ce urmau să fie defrişate de stuf şi desţelenite ca să fie transformate în suprafeţe agricole. O altă sarcină a coloniei penitenciare Peridava era să ajute la înălţarea şoselei din comună pe o distanţă de mai mulţi kilometri.
Din 1959 au fost aduşi acolo şi mii de deţinuţii politici, care erau majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective.
”Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun.
Conform unor informaţii documentare precum şi a numeroaselor mărturii provenite de la foşti deţinuţi politici, care au fost internaţi pentru anumite perioade de timp în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul tentativelor de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei”, explică reprezentanţii Institutului.
Cei răspunzători de aceste abuzuri sunt mai multe persoane, de la comandanţi, şefi de secţii, personal sanitar şi administrativ şi până la simpli gardieni, care au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenţie al cărui scop era să-i distrugă fizic şi psihic pe deţinuţi.
”Există, de asemenea, vinovăţia indiscutabilă a înalţilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi, în ultimă instanţă, a liderilor de partid şi de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică”, se mai subliniază în comunicat.
Ce se va face acum
Reprezentanţii IICCMER vor continua săpăturile în cimitirul din localitate, într-un perimetru delimitat unde se bănuieşte că au fost înhumaţi deţinuţi politici. Tot la această a doua campanie de investigaţii arheologice, se vor dezveli toate scheletele identificate în 2013 ca ele să fie analizate individual de către un medic legist şi se vor căuta alte morminte alte altor foşti deţinuţi.
De la toate mormintele descoperite vor fi recoltate probe biologice de ţesut osos (pentru testele ADN şi stabilirea identităţii persoanelor decedate). Analizele ADN vor fi făcute la Laboratorul de Genetică din cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti.
Toate informaţiile descoperite vor fi incluse într-o bază naţională de date care va cuprinde toate informaţiile de acest tip ce se vor obţine ulterior de la victimele care vor mai fi descoperite şi deshumate pe teritoriul ţării şi a căror identitate este incertă sau nu poate fi stabilită prin alte metode.
Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER în prezenţa reprezentanţilor Parchetului Militar şi ai altor instituţii ale statului. Acţiunea este sprijinită de către Prefectura judeţului Tulcea şi de Primăria comunei C.A. Rosetti.
Comandant la Peridava între august 1958 şi noiembrie 1963 a fost torţionarul Ion Ficior.
În rechizitoriul trimis în aprilei 2015 instanţei, anchetatorii, citaţi de Mediafax, explică cum torţionarul a condus închisoarea: „Deţinuţii erau bătuţi crunt şi legaţi cu cătuşe de copaci timp de mai multe ore. Erau izolaţi complet de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţiile de cazare erau mizerabile, frigul insuportabil în barăci, iar sancţiunile fizice erau crunte pentru abateri minore.
De asemenea, hrana era deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, lipsa apei potabile era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani”, mai explică procurorii, care arată că deţinuţii politici erau privaţi de drepturile fundamentale ale omului şi supuşi „la un tratament de natură să ducă la distrugerea fizică”.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
