Pop-opera: trei clujeni reinventează muzica clasică, pe urmele lui Pavarotti. „Nessun Dorma a devenit un fel de manea la concursuri ca X Factor“
0
Opera nu este numai pentru cei care se îmbracă la costum, ci şi pentru cei în blugi şi tricou. Aceasta este ideea de la care au pornit trei clujeni un proiect de popularizare a muzicii clasice. Un tenor, un bariton şi un cântăreţ de pop filmează arii celebre din opere şi le postează pe YouTube.
„Sunt uimit că o melodie de-a lui Florin Salam are pe YouTube 25 de milioane de accesări. Asta înseamnă că el produce o muzică pentru un public incredibil de larg. Populaţia României este de circa 18 milioane de persoane, dacă îi punem şi pe cei din diaspora, să zicem 23 de milioane. Se pare că toţi am ascultat măcar o dată melodia, inclusiv noi“, susţine clujeanul Marius Sâmpelean (36 de ani), unul dintre cei trei iniţiatori ai unui proiect de pop-opera care are ca scop popularizarea muzicii clasice în România.
Marius Sâmpelean, absolvent al Conservatorului din Düsseldorf, Ştefan Korch (25 de ani, nume de scenă Stefan von Korch), absolvent al Conservatorului din Cluj, şi Csaba Engi (32 de ani), cântăreţ de muzică pop, au realizat un videoclip în care interpretează melodia „Belle“. „Este un cover revigorant al celei mai cunoscute piese, «Belle», din binecunoscutul musical «Notre Dame de Paris», fiind o versiune unică prin faptul că este interpretată în patru limbi: în italiană – de baritonul Marius Sâmpelean, în spaniolă – de artistul pop Tony Jay (n.r. – numele de scenă al lui Csaba Engi), în franceză – de tenorul Stefan von Korch, iar apoi finalul este cântat de toţi trei în engleză“, explică Csaba Engi, iniţiatorul proiectului. Videoclipul a fost urcat pe YouTube pe data de 15 aprilie şi are aproximativ 4.000 de accesări.
„Păstrăm părţile frumoase din operă“
Cei trei au fost inspiraţi de Luciano Pavarotti care, cu zeci de ani în urmă, a încercat să aducă muzica clasică mai aproape de oameni, făcând-o mai inteligibilă, mai digerabilă pentru necunoscători. „Meritul lui Pavarotti este că a luat muzica de operă care era accesibilă celor mai înstăriţi, celor care au în garderobă un frac, şi s-a gândit să prezinte lumea aia de neatins şi celor care umblă în blugi. I-a luat pe Bryan Adams, pe Bon Jovi, pe Al Bano şi i-a reunit sub numele «Pavarotti & Friends», unind astfel cele două lumi. El a fost primul care a făcut acest lucru la acest nivel super-comercial“, spune Marius Sâmpelean.
Acesta este şi scopul proiectului de pop-opera pe care l-a demarat împreună cu cei doi prieteni ai săi. „Suntem doi cântăreţi de operă şi un artist pop şi vrem să combinăm cele două lumi pentru a le aduce sub acelaşi acoperiş. Am vrut să modernizăm opera, dar să păstrăm părţile frumoase. Am ales melodia «Belle» pentru că este mai accesibilă publicului neavizat. Nu ştiu dacă întotdeauna oamenii au răbdare să asculte întreaga poveste a musicalului, dar melodia îi captivează“, spune Tony.
Marius explică de ce Pavarotti a avut un uriaş succes cu proiectele sale: „Pavarotti s-a gândit să facă spectacole în Central Park din New York, unde veneau oamenii şi stăteau pe pătură. Americanii nu înţelegeau nimic, dar când auzeau «O sole mio» nu puteau să nu fie mişcaţi de muzică. El a început chestia asta, apoi au urmat şi alţii. Andrea Bocelli, de exemplu, a făcut legătura dintre operă şi pop. Meritul acestor artişti este că, în acelaşi timp, prezentau o muzică pe care oamenii o iubeau, dar şi o operă adevărată“.
Audiţie pentru Corul Operei din Viena
Baritonul Marius Sâmpelean s-a apucat târziu de operă. „Lumea îmi tot zicea că am o voce puternică, potrivită pentru operă. Eu am început drumul meu spre operă ascultându-l pe Pavarotti, care mi se părea fascinant. Pe când aveam 21 de ani, eram cu corul la Viena, la sfinţirea Catedralei Ortodoxe. Eram student la seminarul teologic pe vremea aceea. Am văzut că cineva din mulţime se tot uită la mine. Când s-a terminat slujba, o doamnă a venit la mine şi m-a întrebat dacă vreau să dau audiţie pentru Corul Operei din Viena. Eu am auzit de Opera din Viena de la concertele de Anul Nou. M-am dus să dau audiţie, dar nu am fost acceptat, nu ştiam limba, nu făcusem ore de canto serioase“, povesteşte Marius.
De atunci spune că i „s-a aprins scânteia“ şi după trei ani a intrat la Conservatorul din Düsseldorf (Germania). După cinci ani de şcoală la cel mai înalt nivel, trăieşte în România, dar cele mai multe concerte le are în străinătate. Cea mai mare performanţă a lui este rolul lui Bartolo, din „Nunta lui Figaro“, pe care l-a jucat pe scena din Vladivostok (Rusia). De asemenea, a apărut în opere în Elveţia, dar şi în Germania – Düsseldorf, Bamberg, Frankfurt. „Lucrez mai mult în străinătate pentru că am făcut Conservatorul în Germania şi acolo îmi sunt legăturile“, explică el.
La 3 ani cânta la acordeon
Tenorul Ştefan Korch este din Şinteu, o comună din Bihor. Spune că talentul l-a moştenit de la tatăl său care, deşi era pădurar, „avea o voce mai bună decât a mea“. „La 3 ani am început să cânt la acordeon. Mi-a cumpărat tata un acordeon mai mic, iar în două săptămâni am învăţat să cânt la el. La 4 ani mi-au luat orgă şi, încet-încet, am luat calea muzicii“, povesteşte Ştefan.
Tenorul provine dintr-o familie cu rădăcini pe jumătate slovace şi pe jumătate germane. „Am cochetat cu cântatul de la vârste fragede, am devenit vedeta satului. Mergeam pe la festivaluri şi cântam în limba slovacă“, istoriseşte tânărul. Nu s-a gândit că va ajunge să cânte operă, visul lui fiind să ajungă cântăreţ de muzică populară. Prima profesoară de canto la care a fost, după ce a absolvit clasa a VIII-a, i-a descoperit talentul pentru operă şi de atunci traseul lui a fost clar.
A terminat Liceul de Arte din Oradea, iar apoi a făcut Conservatorul la Cluj. A cântat la cele mai importante opere din ţară - Bucureşti, Cluj, Iaşi. Nu este angajat permanent la nicio instituţie de cultură. „Prefer să am libertatea de a-mi alege singur rolurile“, spune el. La cei 25 de ani ai săi a ajuns, în urmă cu câteva săptămâni, să cânte în opera „Falstaff“, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti. El a interpretat rolul lui Fenton.
M-au ales dintr-o mulţime de tenori, pentru că nu voiau pe cineva cu chelie şi burtă. Aveau nevoie de cineva cu voce, dar să fie şi în formă fizică bună. Rolul presupunea să cânt în timp ce eram cu soprana pe scenă, sub duş. Ştiu că la prima repetiţie au turnat apă rece pe mine“, spune, zâmbind, Ştefan. Acesta mai spune că studiază regulat cu maestrul său, profesorul Constantin Nica, din Cluj-Napoca.
Semifinalist la „Megastar“
Sighişoreanul Csaba Engi, sau Tony Jay, după numele de scenă, reprezintă muzica pop în proiectul celor trei artişti. „Eu nu am studii muzicale, dar ascult muzică de când mă ştiu. Cu prima ocazie în care am putut să fac parte dintr-un cor, fie că era la grădiniţă, la biserică sau la şcoală, eram primul cu mâna ridicată. Nu am dat la Conservator pentru că ştiam că stilul care se practică acolo merge pe «belcanto», iar pe mine nu m-a interesat asta. Am vrut să fac pop“, spune tânărul.
În schimb, el şi-a făcut experienţa la concursuri precum „Megastar“ sau „X Factor“. „Am participat chiar la prima emisiune «Megastar» din România şi am ajuns în semifinală. Practic, atunci am luat primele ore de canto“, povesteşte el. În 2012, a ajuns în semifinala „X Factor“, iar anul acesta se gândeşte să participe la „Vocea României“. „Am piese compuse şi cântate de mine, înregistrate la studio, care au ajuns să fie difuzate la radio“, arată el.
“Aveau nevoie de cineva cu voce, dar să fie şi în formă fizică bună. Rolul presupunea să cânt în timp ce eram cu soprana pe scenă, sub duş. Ştiu că la prima repetiţie au turnat apă rece pe mine”,
Ştefan Korch, tenor
«Nessun Dorma», un fel de manea“
Marius crede că producătorii concursurilor de talente exagerează cu promovarea amatorilor care cântă operă. „Am ajuns acum la concursuri gen «X Factor» în care toată lumea cântă «Nessun Dorma». A devenit un fel de manea, dar să cânţi «Nessun Dorma» nu e deloc uşor“, spune Marius. Ştefan intervine: „Ştii care e diferenţa între «Nessun Dorma» de la Operă şi cea de la «X Factor»? Sunt tonalităţi diferite, puţini o pot cânta în tonalitatea originală. Am văzut un contratenor care cânta falset (n.r. – registrul cel mai înalt al vocii masculine), aia nu e «Nessun Dorma». «Nessun Dorma» este arie de tenor (n.r. – cântăreţ care are cea mai înaltă voce bărbătească)“.
Ceea ce nu conştientizează spectatorii neavizaţi este că pentru a cânta corect o arie celebră de operă este nevoie de ani de studii muzicale. „E o muncă imensă. Ştefan merge la un maestru de canto de cinci ani, eu mă duc de trei ani. Atât de mici sunt paşii pe care-i faci, pentru că e nevoie de foarte multă muncă. Ştefan poate cânta în fiecare zi «Nessun Dorma» la fel, o dată iese, o dată nu iese. Oamenii din presă vor spectacol, bombă, show. Atunci îl prezintă pe unul care a fost miner şi îl pune să cânte «Nessun Dorma». Oamenii vor zice: «Wow!». E povestea aia, «from zero to hero» (n.r. – «de la zero la erou»), povestea Cenuşăresei. Numai că visul acesta se spulberă foarte repede, aşa cum s-a întâmplat cu muncitorul român din Spania care cânta operă, Costel Busuioc. A cântat de două ori şi apoi «i-a crăpat» vocea şi nu mai ştie nimeni de el“, spune Marius Sâmpelean.
Ştefan crede că succesul este o povară grea: „Sunt unii care renunţă la muncă pentru a sări direct pe treapta succesului, dar apoi cad repede de acolo pentru că nu sunt pregătiţi fizic, psihic, n-au avut experienţă destulă. Pe când unul care munceşte în fiecare zi ajunge la o anumită treaptă a succesului pe care ştie să se menţină“.
“Meritul lui Pavarotti este că a luat muzica de operă care era accesibilă celor mai înstăriţi, celor care au în garderobă un frac, şi s-a gândit să prezinte lumea aia de neatins şi celor care umblă în blugi”,
Marius Sâmpelean, bariton
Pe scenă, cu capul în jos
Peste tot în lume, realizatorii de spectacole de operă încearcă să se adapteze timpurilor. „Opera are o concurenţă uriaşă, odată cu apariţia unor canale de difuzare gen YouTube sau Facebook. În aceste condiţii, artiştii de la operă nu mai pot sta nemişcaţi pe scenă şi să cânte «Nessun Dorma». Trebuie să se adapteze, să vină cu ceva nou. Am văzut la Paris un artist care cânta «Nessun Dorma» cu capul în jos“, spune Marius.
Ştefan îl completează: „În România se merge foarte mult pe păstrarea prezentării clasice, dar în străinătate s-au introdus de exemplu scene de sex în Opere, pentru că sexul vinde. De asemenea, nu prea mai vezi cântăreţi graşi. Merge să fii gras dacă ai o voce extraordinară şi nu se poate face opera fără tine, în rest nu prea. Am văzut soprane care arată ca top modele, pentru că începe şi în operă să conteze foarte mult imaginea. De asemenea, sunt inserate scene macabre. Regizorii din străinătate sunt de multe ori fluieraţi pentru că încearcă să şocheze“.
Cei trei artişti vor să promoveze opera, aducând-o mai aproape de oamenii obişnuiţi. „Noi credem că trebuie tras un semnal de alarmă, ca oamenii să ştie că mai există şi un alt fel de muzică. Nu avem nimic cu manelele. Noi nu vrem să promovăm muzica noastră în detrimentul altora. Noi vrem să atragem atenţia oamenilor că mai pot asculta şi altceva. Dacă le place, bine, dacă nu, nu“, concluzionează Marius Sâmpelean. Cei trei s-au apucat de lucru pentru următorul clip, care rămâne o surpriză.
“Eu nu am studii muzicale, dar ascult muzică de când mă ştiu. Cu prima ocazie în care am putut să fac parte dintr-un cor, fie că era la grădiniţă, la biserică sau la şcoală, eram primul cu mâna ridicată”, Csaba Engi, muzician.
Mai puteţi citi:
Cazul Wagner. „Muzica e femeie“
B.B. King a murit. Care este cauza morţii „Regelui blues-ului“
Se încarcă comentariile...
