Vioara care prinde viaţă după un sfert de mileniu

Un student clujean vinde o vioară Havelka veche de 250 de ani pentru a plăti o parte din datoriile familiei şi din studiile sale la Academia de Muzică „Gheorghe Dima". În 1936, vioara lui Andrei Ignaţiu Banc valora 20.000 de lei, iar acum, în 2011, experţii au evaluat-o la circa 12.000 de euro.

Andrei Ignaţiu Banc este un student clujean care vinde o vioară din secolul al XVIII-lea ca să-şi scape familia de o parte din cei 20.000 de euro datorii şi ca să achite o parte din taxele de facultate. Experţii din domeniu i-au evaluat instrumentul cu coarde la circa 12.000 de euro. De loc din oraşul Satu Mare, studentul, în vârstă de 19 de ani, este în anul doi la Facultatea de Teologie a Universităţii „Babeş-Bolyai". Vrea să intre în rândul feţelor bisericeşti, de aceea s-a şi înscris, săptămâna trecută, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, specializarea canto, pentru a-şi modela vocea.

Găsită în garaj

Vioara pe care o vinde are un trecut interesant. Povestea ei începe din atelierul unui mic meşter ceh, din oraşul austriac Linz. A fost făurită de mâinile lui Johann Baptist Havelka din Austria, apreciat pentru munca sa cinstită şi de calitate. În atelierul cehului s-au auzit primele acorduri ale viorii la care şi azi se poate cânta. Andrei povesteşte că făcea curat în garaj împreună cu tatăl său, acum un an, când a găsit o cutie veche, iar înăuntrul ei, o vioară. Nici nu bănuia că „bătrânul" instrument ce stătea uitat de toţi are peste 250 de ani. În tocul viorii a găsit nişte hârtii: o scrisoare în limba maghiară din 1922 şi o evaluare a instrumentului din anul 1936. „Am crezut că vioara e din 1936 când am găsit acea estimare în maghiară. Însă, după vizita la un expert restaurator am aflat că e mult mai veche decât mă aşteptam: are peste 251 de ani", zice studentul.

CLICK PE POZE PENTRU A VEDEA CINE A RECONDIŢIONAT VIOARA HAVELKA

După ce a descoperit-o în garaj şi-a întrebat rudele ce e cu ea. A aflat că se află în proprietatea familiei sale de mai multe generaţii. „Tata mi-a zis că una dintre mătuşile mele, care acum nu mai trăieşte, cânta la ea", afirmă studentul.

Un cumpărător insistent

Soţul mătuşii melomane, pe nume István Ladányi, a scos la vânzare vioara în 1922. Tot de la rude a aflat că un academician maghiar, profesorul de muzică Duder Harkay din Budapesta, vroia cu orice preţ să o cumpere. Muzicianul se afla atunci la Timişoara, oraş de unde i-a trimis unchiului lui Andrei Banc o scrisoare, datată 26 decembrie 1922, adică a doua zi după Crăciun.

„Scrisoarea se afla în tocul viorii. Profesorul îşi exprima regretul că nu a cumpărat vioara în urmă cu două luni cu 5.500 de lei, adică prin octombrie 1922 El scria: «Îmi pare foarte rău că atunci nu am cumpărat-o. Domnul trimis de mine mi-a spus că aţi vândut deja vioara la cumnatul dumneavoastră. Vă rog frumos, domnule Ladányi, să vorbiţi cu cumnatul dvs., că, dacă e de acord, sunt în stare să dublez preţul de vânzare. Vă rog frumos să interveniţi să o primesc. Rog un răspuns urgent, fiindcă luna viitoare voi călători la Budapesta şi aş vrea să duc cu mine vioara»", citeşte, din traducerea scrisorii, studentul. El nu ştie de ce soţul mătuşii s-a răzgândit şi s-a hotărât să păstreze valorosul instrument cu coarde.

Câţiva ani mai târziu, în vara lui 1936, unchiul lui Andrei, Ladányi, stârnit de insistenţa universitarului maghiar, a vrut să afle adevărata valoare a piesei sale şi a dus-o la un expert în Timişoara. „Un alt document găsit în tocul viorii este o evaluare a celor de la o Fabrică de Instrumente Muzicale din Timişoara. Cineva mi-a tradus acel act şi mi-a spus că, în 1936, vioara pe care am găsit-o în garaj a fost expertizată la 20.000 de lei", mărturiseşte tânărul. Acel preţ nu era, în acele vremuri, de lepădat.

După ce mătuşa lui Andrei Banc a murit, vioara a rămas familiei tânărului ca moştenire.

Făurită în atelierul unui meşter ceh

Curios, studentul a dus vioara la lutierul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca (lutier înseamnă meşter specializat în construirea şi repararea instrumentelor muzicale cu coarde). Lutierul i-a spus că e o vioară veche, dar că nu ştie exact de când şi l-a sfătuit să meargă la un specialist. A ajuns şi la Pavel Onoaie, care a fost câţiva ani buni lutierul Filarmonicii din Cluj-Napoca. „Când am fost la domnul Onoaie, el mi-a văzut vioara şi a zis zâmbind că e tare mândră vechitura asta", povesteşte Andrei Ignaţiu Banc.

Printr-un coleg de facultate a aflat de Márkus Barbarossa, un apreciat restaurator şi constructor de instrumente muzicale fine care are deschise un atelier la Cluj-Napoca şi un altul la Viena.

„După ce am intrat la el i-am spus ce ştiu despre vioară şi l-am rugat să-mi spună cât e de veche. Nu credeam că datează din secolul al XVIII-lea. Am rămas suprins când am aflat că este din anii 1760-1770. Mi-a mai zis că e un instrument cu coarde valoros şi că acest gen de obiect valorează, pe piaţă, undeva între 8.000 şi 14.000 de euro", detaliază studentul.

De la restaurator a mai aflat că vioara a fost făcută din lemn de păr şi a fost dată cu un lac special în aşa fel încât tonalitatea sunetului să fie una aparte. Instrumentul a ieşit din mâinile creatorului de viori Johann Baptist Havelka şi a mai tânărului său frate Simon. „Márkus Barbarossa mi-a explicat că capul viorii a fost făcut de cineva mai tânăr, deoarece un om în vârstă, deşi experimentat, nu ar fi reuşit să-l facă aşa cum ar trebui", susţine sătmăreanul.

Acesta a lăsat preţiosul instrument la Barbarossa pentru a-l restaura cu gândul ca ulterior să-l vândă. Restauratorul i-a dat un certificat care atestă vechimea instrumentului de peste 250 de ani.

Primele oferte, dezamăgitoare

Tânărul proprietar a făcut cunoscut faptul că îşi vinde vioara pe aproape toate site-urile de anunţuri. Spune că nu crede că o va vinde la noi în ţară, însă încearcă. „În România e foarte greu să obţii 12.000 de euro pentru un obiect de colecţie, fiindcă lumea nu dă atâta pentru un instrument muzical foarte vechi. Am primit multe telefoane. Toţi mi-au zis că îmi dau jumătate din preţul cerut. Cei care m-au sunat sunt comercianţi care cumpără antichităţi la preţuri mici, pentru ca ulterior să le vândă mai scump", crede studentul.

Va lăsa anunţul pe internet tot anul, iar dacă în iarnă nu va reuşi să vândă vioara, o va păstra. „Nu aş vrea să ţin vioara pentru că, în primul rând, nu ştiu să cânt la ea şi nu am timp să învăţ. M-am înscris la specializarea canto a Academiei de Muzică. E nevoie de multă muncă ca să înveţi să cânţi la vioară. Nu e simplu. În al doilea rând, dacă o ţin 30 de ani, ea se deteriorează. Mai bine o dau cuiva care să se bucure de ea", mărturiseşte Andrei Ignaţiu Banc.

Vioară pentru bani

Tânărului Andrei Ignaţiu Banc îi place mult muzica. Are acasă un pian şi o chitară. În gimnaziu a luat lecţii la aceste instrumente la care ştie să cânte şi acum. De trei ani este într-un cor de băieţi din Satu Mare. „Suntem un grup de prieteni care cântăm împreună la biserici, la hramurile unor lăcaşe de cult, dar şi la sărbători", afirmă studentul. El vrea să devină diacon, de aceea a absolvit un liceu de profil şi a continuat studiile teologice la UBB Cluj-Napoca. Simte că asta trebuie să facă.

„Bătrâna" vioară o vinde ca să plătească datoriile familiei şi o parte dintre studiile sale. „Cu cei 12.000 de euro vreau să-mi ajut părinţii şi să-mi plătesc o parte din studii", explică studentul.

Vioara Havelka, piesă de colecţie

Márkus Barbarossa, un constructor de instrumente muzicale cu corzi (lutier) şi un apreciat restaurator, a evaluat vioara sătmăreanului Andrei Ignaţiu Banc. Despre ea spune că datează din perioada 1760-1770, că a fost confecţionată din lemn de păr de maestrul Johann Baptist Havelka din secolul al XVIII-lea din oraşul austriac Linz. „Cu siguranţă, vioara tânărului este o piesă de colecţie. Preţul cu care acesta o vinde, de 12.000 de euro, este unul realist", afirmă Barbarossa.

El este şi expertul Casei de Aucţiune „Dorotheum" din Viena. Lucrează de 40 de ani în domeniu şi i-au trecut prin mână zeci de mii de instrumente cu corzi. A construit 400 de instrumente şi a lucrat cu cele mai valoroase piese din lume cum ar fi viorile făcute de marii lutieri ai secolului al XVIII-lea, Stradivarius şi Guarneri.

„Nu se poate stabili care e cea mai scumpă vioară din lume. E foarte greu, e ca şi când ar trebui să spui care e cea mai mare capodoperă din pictură. Sunt o sută de autori care au creat viori, iar Stradivarius e doar unul dintre ei. Unii zic că o vioară Stradivarius ar fi cea mai valoroasă vioară, alţii, o vioară Guarneri. Părerile sunt împărţiţe", este de părere expertul.

„Preţul nu indică întotdeauna valoarea"

Lutierul mai spune că viorile create de marii maeştri au nume. „E foarte cunoscută vioara intitulată Soil a lui Stradivarius, care a fost evaluată la peste 10 milioane de euro. O altă vioară foarte apreciată e Kochanski, care a fost estimată la peste 10 milioane de euro. Viorile foarte vechi valorează, pe piaţă, între 6 şi 12 milioane de euro, însă preţul nu indică întotdeauna valoarea. Valoarea o dă şi sunetul, dar şi multe altele", afirmă Barbarossa.

Acesta susţine că ceea ce face special aceste viori este munca cinstită a lutierilor de pe vremuri şi efortul restauratorilor care transformă „bătrânele" viori în obiecte excepţionale, moderne. Majoritatea specialiştilor consideră că vioara numită Soil Stradivarius este cea mai bună din lume. Legendele spun că Stradivarius şi-ar fi vândut sufletul diavolului, de aceea viorile sale cântă aşa de bine.