Veturia Suciu ţine în viaţă tradiţiile româneşti
0
Veturia Suciu are mâini de aur. Ştie să coase şi să ţeasă ca nimeni alta şi nu lipseşte de la nicun târg de meşteşugari.
Din mâinile Veturiei Suciu ele ies broderii, ţesături, catrinţe, îngeraşi din pănuşi (foi de porumb), dar şi cărţi despre tradiţile locale din Cojocna. Are şapte clase „originale“, după cum spune chiar ea. În 1945 a dat la liceu şi a intrat la Cluj, la „Bălcescu“. A luat 9,50, însă în acea vară i-a murit tatăl, aşa că nu a mai putut merge la şcoală. A rămas acasă să aibă grijă de gospodărie şi de fraţi. „Am plâns până la bătrâneţe după şcoală“, spune Veturia Suciu. Nu s-a lăsat şi în 1999 a absolvit Şcoala de Arte Populare.
„De mică, mama m-a învăţat să prind acul în mână şi dragul de arta populară, tradiţii şi folclor. Aşa am crescut, iar în urmă cu mulţi ani am fost descoperită de doamna Simona Munteanu, muzeografă atunci la Muzeul Etnografic al Transilvaniei“, spune Veturia Suciu. A avut expoziţii cu obiectele ieşite din acul sau războiul său de ţesut la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Casa de Cultură a Studenţilor, iar încet-încet a devenit cunoscută în toată ţara. Nu de alta, dar participă la toate târgurile meşteşugăreşti la care este invitată, chiar dacă îşi plăteşte din banii ei drumul până la ele.
„Am primit multe diplome de participare, de merit, de excelenţă, dar cea mai de preţ a fost Diploma Academiei Artelor Tradiţionale din Romania“, spune cu mândrie tanti Veturia, cum îi spun cunoscuţii.
Cu ajutorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Cluj-Napoca şi cu ajutorul celui din Bucureşti, Veturia Suciu a vizitat mai multe ţări din Europa. Pentru că este printre ultimele păstrătoare ale tradiţiilor româneşti, tanti Veturia a făcut şi multe înregistrări pentru diferite televiziuni, să nu se piardă de tot meşteşugul său.
A jucat Roata şi Învârtita
Însă nu doar ţesăturile şi broderiile cu motive populare o fac specială pe Veturia Suciu. În anii ’80, împreună cu alţi săteni mai în vârstă din Cojocna a înfiinţat un ansamblu de dansuri, „Ţarina ardeleană“. Dansatorii păstrează o frumoasă tradiţie: jocurile „Roata“, „Ţarina“ şi „Învârtita“. „Am vrut să facem cunoscute aceste dansuri. Soţul meu era vătaf, eu am scris versurile pe hârtie, am făcut coregrafia, să iasă totul bine“, spune Veturia Suciu. La Cântarea României din mai 1989, de la Zalău, ansmablul din Cojocna a luat locul I pe ţară, la secţiunea pentru vârstnici, îşi aminteşte cu mândrie tanti Veturia. „Acum nimeni nu mai face Ţarina, pentru cei mai mulţi care au ştiut să o joace au murit“, încheie cu tristeţe Veturia Suciu.
Profil.
Născută. 23 august 1931, Cojocna
Studii. A absolvit şapte clase
Familie. Văduvă, trei copii
Ce-i place.
Lucrul manual. Îi place tot ce se ţese, tot ce se face cu acul, maşina de cusut, războiul de ţesut.
Ce nu-i place.
Cum e condusă ţara acum, că s-a distrus agricultura României, în vreme ce mai demult eram „grânarul Europei“. „Treaba asta ne-o dat gata pe noi, ca ţărani“, spune femeia.
Întrebări şi răspunsuri
Cine credeţi că va mai păstra tradiţiile româneşti?
Eu aş dori să-mi urmeze nepoţii meşteşugul. Aş vrea ca ei să fie cel puţin la fel de cunoscuţi ca mine, atât ţară, cât şi în lume. Am trei nepoţi şi un strănepot.
Pe unde aţi fost prin lume?
În Italia de două ori, în Polonia de trei, în Cehia, în Franţa, la Strasbourg, în Turcia, Grecia, cu ajutorul Centrului de Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
Se încarcă comentariile...
