VOCEA ARDEALULUI: Un model românesc - munca şi greva de mântuială

Avem o uimitoare consecvenţă de a nu face lucrurile cum trebuie

În ultimele zile am reuşit să ne mai trecem în cont un eşec: ideea de grevă generală. Sunt departe de a fi partizanul unor asemenea manifestări de protest şi cred că în 90% din cazuri acestea fac mai mult rău decât bine. Un exemplu la îndemână sunt protestele din Grecia, care au pus pe fugă turiştii, subminând un sector vital pentru economie.

Totuşi, nu pot să nu deplâng eşecul frondei naţionale împotriva curbei de sacrificiu, deoarece acesta nu este decât încă o pildă de lipsă de solidaritate şi coeziune. Din acest punct de vedere, dacă greva generală ar fi reuşit să paralizeze ţara câteva zile, pe model italian sau francez, ar fi fost o victorie nu doar sindicală, ci chiar naţională. Măcar ne-am fi demonstrat că putem să fim performanţi în huiduieli, eficienţi în proteste, competitivi pe plan internaţional din acest punct de vedere.

Nu a fost, însă, să fie aşa. Luni, bugetarii au fost în grevă alandala, pe ici pe colo, şi cam fără convingere. Ieri, mulţi dintre ei s-au întors la muncă, fiindcă greva nu te ajută să îţi plăteşti creditele. Baronii sindicali, cu imaginea lor de disidenţi de carton, nu au reuşit să îi mobilizeze, iar apelurile la solidaritate s-au dovedit o vorbă în vânt.

S-a demonstrat încă o dată cât suntem de divizaţi, ca societate. Avem însă în comun o uimitoare consecvenţă de a nu face lucrurile cum trebuie. Aşa cum nu reuşim să aplicăm modelul german în atitudinea faţă de muncă, aşa nu am reuşit sa îl aplicăm nici pe cel latin de grevă, deşi latini suntem, slavă Domnului.