Viaţa cuplului cunoscut după ce fostul deţinut i-a donat viitoarei soţii un rinichi
0
Diana şi Dorel Vidican, cuplul devenit cunoscut după ce Dorel i-a donat viitoarei soţii un rinichi, în perioada în care era închis, a împlinit, săptămâna trecută, opt ani de căsnicie.
Povestea de dragoste a cuplului Vidican a început în 2002, când Dorel era închis la Penitenciarul Bistriţa pentru furt calificat. În iunie 2002, Dorel, pe atunci în vârstă de 41 de ani, i-a donat un rinichi Dianei, care, la 30 de ani, făcea dializă de 12. Deşi pragul maxim de supravieţuire a unei persoane care face dializă e de 10 ani, Diana a depăşit acest termen, dar starea ei de sănătate se deteriora în fiecare zi. „În perioada aceea trăia tata şi ştiu că a dat un anunţ în ziar, în urma căruia au venit doi oameni. Unul a cerut un miliard şi celălalt două (lei vechi - n.r.). Nu am să uit niciodată că avea trei celulare şi mi-a cerut atâţia bani", povesteşte Diana. Preţul cerut de potenţialii donatori era imposibil de acoperit de familia clujencei, în plus, o astfel de tranzacţie ar fi fost ilegală. „În final rinichiul a venit din închisoare, fără bani, în urma unui anunţ dat în ziar".
În 26 octombrie 2003, Diana s-a căsătorit cu Dorel şi de atunci nu s-au despărţit nicio zi. „Săptămâna trecută am sărbătorit, Dorel mi-a făcut cadou două prăjituri cu ciocolată şi eu i-am luat lui mici", spune Diana.
Principala problemă a soţilor Vidican este că Dorel nu îşi găseşte un loc de muncă din cauza cazierului. Lucrează cu ziua, în construcţii, iar pe perioada iernii familia Vidican se descurcă din ajutorul de handicap al Dianei, adică 293 de lei. De exemplu, din decembrie 2010 până în iulie 2011 cei doi s-au descurcat din această sumă, iar suma medie pe care o plătesc pentru consum e de 180 de lei pe lună. „Între noi dragostea e foarte mare, Dorel e un om deosebit. În toţi aceşti ani eu m-am purtat numai cu dragoste cu el şi au fost perioade în care lipseam câteva ore de acasă şi mă suna să-mi spună să mă întorc acasă că e pustie casa fără mine. Zi cu zi, trecem peste probleme, când e greu mă rog şi se rezolvă chiar dacă nu când vreau eu sau cum aş vrea", spune Diana Vidican.
„Niciodată nu am fost în concediu"
Diana Vidican este „transplantată" de nouă ani şi patru luni şi pe lângă această problemă mai suferă de epilepsie şi osteoporoză, motiv pentru care nu poate lucra. „Obosesc foarte repede. Dacă nu dorm la prânz nici nu pot sta pe picioare. Mie îmi place să dăruiesc, nu să iau şi prima dată când a trebuit să accept bani, dar n-am avut de ales. Am mai primit de la mama, din partea bisericii, alimente de la soacra şi cum putem ne descurcăm", mai spune Diana.
Din cauza situaţiei materiale, Diana nu şi-a permis să plece în excursii sau să meargă la un film. „Niciodată nu am fost în concediu. Am fost până la Dej, că de acolo sunt bunicii mei. Am mers pe dealurile de acolo, câte-o jumătate de zi, ne-am întors cu acelaşi tren. Nici în luna de miere nu am fost plecaţi, nu avem cum", îşi aminteşte clujeanca.
Transplantul, pus în pericol de medicamentele generice
După aproape zece ani de când este sub tratament cu aceleaşi medicamente, Diana s-ar putea să fie nevoită să le schimbe. Ministerul Sănătăţii a decis, în urmă cu aproximativ două luni, ca pacienţii să beneficieze numai de medicamentele generice, adică cele mai ieftine. „Am atâtea probleme de sănătate încât nici nu vreau să mă gândesc că s-ar putea schimba medicamentele. Orice se va întâmpla nu am cum să renunţ la Prograf (denumirea medicamntului - n.r.). Într-o zi normală, în care un om normal nu ar lua medicamente, eu iau 13 tablete". Pentru medicamentele necompensate, clujeanca plăteşte, în medie, 60 de lei lunar. Dacă nu ar mai beneficia de compensare, ea ar trebui să plătească pentru Prograf 185 de lei pe lună.
Se încarcă comentariile...
