Turte ardelenesti cu acte de la Bucureşti

Palaneţul este gătit după reţete tradiţionale vechi ardeleneşti. FOTO: Thomas Câmpean

Localnicii din comuna clujeană Ceanu Mare şi-au înregistrat la OSIM plăcintele tradiţionale, a căror reţetă este păstrată din generaţie în generaţie. Palaneţul de Ceanu Mare este unul dintre puţinele produse tradiţionale româneşti care, începând de luna aceasta decembrie, poate purta la sfârşitul numelui semnul distinctiv „®”, semnificând că este o marcă rezervată. La fel ca şi Coca-Cola sau McDonalds.

Pe vremuri, palaneţele serveau drept merinde pentru bărbaţii care plecau în zori de zi la muncile câmpului. Gospodinele din comuna Ceanu Mare, judeţul Cluj, au păstrat cu sfinţenie până în zilele noastre reţeta plăcintelor care cântăresc un kilogram, se coc doar pe vatră şi sunt umplute cu un amestec de caş, brânză de oaie şi ouă.

În timpul posturilor de peste an, umplutura palaneţelor constă în varză călită în ulei, cu sare şi piper, sau în mere ori prune uscate, ţinute în apă o noapte întreagă. „Am fost şapte copii acasă, erau vremuri grele pe atunci. Mama ne-o învăţat, pe mine şi pe surorile mele, să frământăm aluatul, să pregătim umplutura pentru palaneţ, să pregătim cuptorul de afară. Tata asta-şi ducea de merinde la lucru, pe câmp“, îşi aminteşte Maria Păcurar, în vârstă de 62 de ani, o gospodină din satul Boian, comuna Ceanu Mare, care pregăteşte, măcar o dată pe săptămână, delicioasele plăcinte.

Necesitate ridicată la rang de delicatesă

 „Palaneţele au apărut din necesitate, reţeta lor este veche de sute de ani. Dacă, la început, palaneţele se coceau pe plită, fără umplutură, pentru a le mai astâmpăra foamea pruncilor până era gata pâinea din cuptor, în ultimul secol acestea au suferit unele schimbări“, explică dascălul pensionar Remus Hădărean, cel care a scris mai multe cărţi despre istoria comunei în care s-a născut şi a crescut.

Potrivit acestuia, umplutura palaneţelor a apărut în perioada interbelică. „Comuna noastră avea cele mai multe animale din judeţ. Oamenii nu prea aveau ce face, pe atunci, cu produsele lactate. Caşul şi brânza de oaie au ajuns, astfel, să le folosească pentru umplutura palaneţelor“, adaugă Hădărean.

Acum, în Ceanu Mare a devenit literă de lege ca, la cele mai importante sărbători de peste an, pe mese să existe şi palaneţe. Specifice zonei Clujului, palaneţele sunt comercializate şi în plăcintării din oraşe, dar de departe cele mai gustoase sunt cele coapte pe vatră, în gospodăriile din comuna Ceanu Mare.

Palaneţ de Ceanu Mare, marcă înregistrată

Ideea de a înregistra palaneţele la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) îi aparţine primarului de Ceanu Mare, Virgil Păcurar. Potrivit primarului, „Palaneţul de Ceanu Mare“ a fost înregistrat la OSIM având ca beneficiar întreaga comună. Actele au costat primăria 1.600 de lei, dar nimănui nu-i pare rău de aceşti bani. „Cenanii sunt mândri de palaneţele lor. Nu există Paşti, Crăciun sau An Nou fără acestea“, mai spune primarul.

Acesta are planuri măraţe cu palaneţele patentate. „De Paşti, vom deschide un magazin cu produse tradiţionale în centrul comunei. Gospodinele se pot autoriza între timp ca PFA, pentru a vinde palaneţe şi pâine coaptă pe vatră. După toate calculele, un palaneţ de un kilogram nu va costa mai mult de 10 lei“, explică Virgil Păcurar.

Palincă şi palaneţ pentru Schroeder

Comuna Ceanu Mare a dobândit fulgerător o notorietate mondială după ce, în 2001, s-a aflat că în această localitate este îngropat Fritz Schroeder, tatăl cancelarului german de la acea vreme, Gerhard Schroeder. Acesta a şi vizitat mormântul tatălui său, în 2004, alături de premierul României de atunci, Adrian Năstase. Cei doi au fost primiţi la primărie cu palincă şi palaneţe. „Toţi cei care au vizitat comuna noastră, inclusiv fostul cancelar au fost încântaţi de palaneţele preparate de gospodinele noastre “, spune primarul de acum, Virgil Păcurar.

Reţeta palaneţului de Ceanu Mare

Pentru ca un cuptor să fie umplut cu palaneţe, gospodinele din Ceanu folosesc, pentru aluat:

-    4 kilograme de făină
-    Lapte
-    Drojdie
-    Sare
-    Ulei

Umplutură:

-    4 kilograme de caş şi brânză de oaie, date prin maşina de tocat
-    20 de ouă
-    O mână de aluat cu care se amestecă brânza, caşul şi ouăle, pentru consistenţă

Aluatul este lăsat cam un ceas la dospit, timp în care este pregătit cuptorul din ogradă. Acesta se încinge „aspru“ de la jar, după care se curăţă bine. Umplutura trebuie neapărat să cuprindă şi o mână de aluat proaspăt dospit, pentru a-i da consistenţă. Aluatul crescut se împarte în nouă bucăţi şi se modelează cu mâna, fără sucitoare. Se împachetează umplutura şi se unge cu ou. Se ţine la cuptor o jumătate de oră, după care se unge cu sclănină, pentru ca plăcintele să rămână fragede.