Studenta Anului vrea să fie animator în Africa

Sonia Bercuci are, în camera sa din Cluj, un colţ din Africa.

Sonia-Maria Bercuci, o tânără de 26 de ani din Cluj-Napoca, a câştigat locul al II-lea la Gala Premiilor în Educaţiei ale Fundaţiei „Dinu Patriciu".

„Cuvântul iniţiativă mă defineşte. Sunt idei ce pot fi făcute fără bani. Important e să creadă cineva în tine", spune Sonia-Maria Bercuci, masterand la asistenţă socială şi economie socială, specializare în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Are 26 de ani şi multe lucruri cu care se poate mândri. Are certificat de antreprenor social, brevet de formator în animaţie şi e preşedinte, trainer şi manager de proiect în Asociaţia pentru Iniţiative Durabile-Alternative (AIDA). Asociaţia a înfiinţat-o în urmă cu doi ani şi a pus deja în practică 17 proiecte educative în şcoli din Cluj-Napoca.

Îşi împarte timpul între Cluj, oraşul unde locuieşte şi e masterand, şi Bucureşti, unde îşi face doctoratul la Şcoala Doctorală de Psihologie şi Ştiințele Educației la Universitatea din București. „Este inițiatoarea proiectului «Incubatorul de Economie Socială» la care lucrează alături de opt masteranzi. La finalul proiectului ar urma să fie înființate minimum trei afaceri sociale. Şi-a prezentat proiectul la Târgul Național de Economie Socială de la Timișoara, din mai 2011, iar de atunci lucrează la structura atelierelor de lucru cu organizația «RoPot» și cu un trainer al UBB", afirmă Ana Ghica, director  PR al Fundaţiei „Dinu Patriciu".

Premiul, o confirmare

În spatele acestor numeroase activităţi se află o tânără cu multă ambiţie şi iniţiativă, care, deşi e o fire sensibilă, crede în propriile sale forţe şi că multe lucruri se pot face fără bani. Condiţia: trebuie doar să vrei. „La început când făceam voluntariat, nu ştiam că aşa se numeşte. Eram în clasa a IX-a, la Liceul Pedagogic „Spiru Haret“ din Buzău şi făcusem o campanie împotriva florilor de plastic. Susţineam că o floare în ghiveci e mult mai frumoasă. Atunci m-a susţinut mult profesoara mea de franceză, Silághi Daniela, căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot ce sunt eu azi. Ea a crezut în mine şi m-a susţinut", povesteşte Sonia Bercuci.

Apoi a început să facă mărţişoare manual ca să premieze copii buni din şcoală, însă banii din vânzarea felicitărilor şi mărţişoarelor au ajuns la căminul de bătrâni din Buzău, oraşul ei de suflet.

De fiecare dată când merge acasă, la părinţi, se duce în liceul unde a învăţat, şi spre uimirea sa, iniţiativa sa din 2000, de a vinde mărţişoare, a devenit una anuală, iar cu banii strânşi se cumpără lucruri pentru bătrânii uitaţi de familie din azilul oraşului. O bucură aceasta pentru că a reuşit să lase ceva în urmă.

Sonia Bercuci spune că s-a înscris singură pentru că avea nevoie de recunoaştere. „Diploma aceasta mi-a confirmat faptul că ceea ce fac e bine şi ceilalţi apreciază asta. Pentru mine, 2011 a fost un an plin", mărturiseşte studenta.

Sub zodia lui 3

Ea spune că se aştepta să fie în primii zece finalişti ai fundaţiei, însă nu în primii trei. „Erau multe semne că voi lua un premiu. Trei e numărul meu norocos. Sunt al treilea copil, m-am născut în a treia zi a săptămânii, pe ecranul celor de la Fundaţie am fost prezentată a treia. Gala Premiilor în Educaţie a avut loc în a treia zi a săptămânii. În plus, discursul meu începea cu un citat de-al lui Nelson Mandela care se afla pe prima pagină a ziarului scos de către organizatori. Citatul sună astfel: Educaţia e cea mai importantă armă care poate schimba lumea", povesteşte Sonia Bercuci.

Premiul câştigat i-a adus nu numai recunoaşterea dorită, ci şi 5.000 de euro pe care îi va folosi ca să meargă în Africa, ca să-şi facă partea de cercetare în străinătate a lucrării de doctorat, respectiv ca să ajute proiectele asociaţiei.

„Africa e în felul meu de a fi"

Tânăra, care printr-un proiect al AIDA a introdus, pentru prima dată în ţară, conceptul de voluntariat virtual, simte o atracţie inexplicabilă pentru continentul negru, Africa. Îi plac pisicile despre care crede că nu iubesc pe oricine şi adoră să gătească, să inventeze tot felul de mâncăruri. Dacă ar fi să fie un fel de mâncare, crede că i s-ar potrivi „Pui Bombay", deoarece în acesta se regăsesc toate aromele şi deoarece are un pic din Asia şi un pic din Europa.

„Africa e în mine, e în felul meu de a fi. Îmi place tot la acest continent. Câteodată simt că aş fi trăit acolo şi ştiu că voi ajunge la anul, în Africa. Deocamdată, şapte voluntari ai AIDA vor merge ca animatori în Kenya. Acum facem fundraising şi vom încheia un parteneriat cu un ONG din Kenya", explică Sonia.

Spune că vrea să meargă în Africa să fie animator cultural, adică să facă educaţie prin joc şi joacă. „Am fost un copil sărac. Ştiu ce înseamnă să nu ai şi în Africa e mare foamete, acum în secolul al XXI-lea, în timp ce noi aruncăm mâncare. Vreau să ofer un zâmbet copiilor de acolo", adaugă studenta câştigătoare.